ICCJ. Decizia nr. 8109/2004. Contencios. împotriva deciziei Secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.8109/2004
Dosar nr. 716/2004
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată la 8 aprilie 2003, contestatarii N.I. şi C.M. au solicitat instanţei, să constate că debitul de 834.404 lei, reprezentând dobânda calculată asupra sumei de 2.016.000 lei, alocaţie individuală de masă, s-a stins prin scutire de la plată, conform H.C.L. nr. 11/2003.
Colegiul jurisdicţional Sălaj al Curţii de Conturi, prin sentinţa nr. 14 din 8 mai 2003, a admis contestaţia la executare formulată de N.I. şi C.M., dispunând încetarea executării Ordinului nr. 8/2003, deoarece debitorii au fost scutiţi la plată, conform H.C.L. nr. 11 din 28 ianuarie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că autorităţile administraţiei publice locale pot acorda, potrivit prevederilor OUG nr. 40/2002, HG nr. 794/2002 şi Legii nr. 215/2001, înlesniri la plata impozitelor, taxelor şi a altor venituri restante ale bugetelor locale.
Recursul jurisdicţional formulat de procurorul financiar împotriva acestei sentinţe, a fost admis, modificată sentinţa recurată şi respinsă contestaţia la executare.
S-a reţinut de către secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, că OUG nr. 40/2002 prevede numai posibilitatea scutirii la plata majorărilor de întârziere şi a penalităţilor de întârziere şi în nici un caz nu prevede scutirea la plată pentru dobânda calculată la prejudiciul creat, dobândă care se aplică ca urmare a angajării răspunderii civile delictuale şi a dispoziţiilor art. 71 din Legea nr. 94/1992, astfel cum a fost modificată.
Nemulţumiţi de Decizia pronunţată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, N.I. şi C.M. au formulat recursul de faţă, susţinând că sentinţa nr. 40 din 22 noiembrie 2001, a Colegiului jurisdicţional Sălaj, a stat la baza emiterii Ordinului de executare nr. 8/2003.
Au mai susţinut că OUG nr. 40/2002, HG nr. 794/2002 şi Legea nr. 215/2001 reglementează posibilitatea obţinerii de înlesniri la plata impozitelor taxelor şi a altor venituri restituite ale bugetului local, şi de către persoane fizice.
Recursul este nefondat.
În fapt, contestatorii C.M. şi N.I. au solicitat în conformitate cu prevederile art. 1 şi 27 din OUG nr. 40/2002, privind recuperarea arieratelor bugetare, coroborate cu prevederile Cap. IV din HG nr. 794/2002, pentru aprobarea Normelor metodologice privind procedura şi competenţele de acordare a înlesnirilor la plata impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetelor locale, organului deliberativ, scutirea de la plata sumei de 834.404 lei reprezentând dobânda calculată asupra sumei de 2.016.000 lei, încasată nelegal, ca alocaţie individuală de masă.
Prin Hotărârea nr. 11 din 28 ianuarie 2003, Consiliul Local al municipiului Zalău a aprobat scutirea la plata sumei de 834.404 lei, stabilită în sarcina debitorilor, invocând prevederile OUG nr. 40/2002, HG nr. 794/2002 şi Legii nr. 215/2001.
Interpretarea dată, însă, textelor de lege sus-menţionate, excede scopului şi intenţiei legiuitorului, întrucât dispoziţiile art. 1 din OUG nr. 40/2002, se referă la: impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri restante la 31 decembrie 2001, inclusiv penalităţi şi majorări de întârziere, dar în nici un caz dobânzi de referinţă a Băncii Naţionale a României. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 1 din HG nr. 794/2002, care la lit. b), precizează că autorităţile administraţiei publice locale pot acorda înlesniri la plată, scutiri şi reduceri impozitelor, taxelor şi altor venituri restante ale bugetelor locale, „numai dacă actele normative care reglementează venitul respectiv, prevăd în mod expres posibilitatea acordării unor astfel de înlesniri.
În cauză însă, ne aflăm în prezenţa unor sume încasate necuvenit şi a dobânzilor aferente.
Într-adevăr, potrivit art. 19 şi 20 din Legea nr. 154/1998, indemnizaţia lunară la care au dreptul persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, se stabileşte conform cu Anexa nr. 2 din lege şi este unica formă de remunerare a funcţiei. Primarul şi viceprimarul nu pot beneficia, prin urmare, de alte sporuri, deci nici de tichete de masă.
Cât priveşte suma de 6.398.847 lei, pentru care s-a acordat scutirea la plată, trebuie subliniat că aceasta reprezintă dobânda calculată pentru neplata tichetelor de masă şi nu se încadrează în cazurile prevăzute de OUG nr. 40/2002. De fapt, această dobândă se aplică ca urmare a angajării răspunderii civile delictuale şi a dispoziţiilor art. 71 din Legea nr. 94/1992, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
În consecinţă, se constată că instanţa de fond, aplicând corect dispoziţiile legale în materie şi făcând o corectă apreciere a probelor dosarului, a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, încât motivele de recurs fiind nefondate, recursul urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.I. şi C.M. împotriva deciziei nr. 478 din 12 septembrie 2003 a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8105/2004. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 8191/2004. Contencios → |
|---|
