ICCJ. Decizia nr. 8101/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.şi note de constatare a D.G.F.P. Prahova. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.8101/2004
Dosar nr. 1234/2002
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta B.R.D., sucursala judeţeană Prahova, a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Controlului Financiar Fiscal Prahova, solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu pârâţii şi pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea deciziei nr. 1397 din 17 septembrie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada 31 mai - 31 octombrie 2000, a constituit provizioane specifice de risc, procedând pentru determinarea expunerii nete, ce reprezintă baza de calcul a provizioanelor specifice de risc pentru creditele existente în sold, inclusiv dobânzile aferente, la ajustarea garanţiilor reale constituite cu coeficienţii stabiliţi conform normelor proprii de creditare, în funcţie de natura acestora.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 34 din 15 martie 2002, a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea deciziei nr. 1397 din 17 septembrie 2001 şi a notei de constatare din 29 iunie 2001, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Prahova.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta a respectat la constituirea provizioanelor de risc, atât reglementările HG nr. 335/1995, cât şi Normele Băncii Naţionale a României nr. 3/1994 şi circulara nr. 26/1994, aşa cum au fost ele menţionate mai sus.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Prahova, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a ignorat faptul că organele de control nu au contestat modul de constituire a provizioanelor, ci faptul că acestea nu au fost constituite legal, nefiind deductibile conform legislaţiei fiscale.
A mai susţinut şi că instanţa a făcut referire numai la Norma Băncii Naţionale a României. nr. 3/1994, fără să ţină cont de faptul că natura controlului efectuat, a fost fiscal, norma legală care a stat la baza acestuia, fiind HG nr. 335/1995. Astfel, în ceea ce priveşte deductibilitatea fiscală a provizioanelor specifice de risc, s-a susţinut că sunt aplicabile prevederile art. 5 din HG nr. 335/1995, care, coroborate cu cele ale art. 4 din OG nr. 70/1994, privind impozitul pe profit, stipulează că, cheltuielile privind provizioanele specifice de risc constituite în alte moduri, decât cele precizate prin actele normative în vigoare, precum şi în situaţia stabilirii acestora, peste limitele legale, nu pot fi deduse la calculul profitului impozabil al societăţii bancare respective.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prin nota de constatare nr. 1717 din 2 iulie 2001, organele de control ale Direcţiei Controlului Fiscal Prahova au constatat cu privire la determinarea provizioanelor specifice de risc, şi legalitatea deductibilităţii fiscale a cheltuielilor de această natură, că în perioada 31 mai - 31 octombrie 2000, B.R.D., sucursala Prahova, a constituit şi inclus pe cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit, provizioane specifice de risc, în sumă de 7.469.198 lei şi respectiv, 7.056.264 lei, constituite în afara cadrului legal stabilit de HG nr. 335/1995, republicată.
Astfel, s-a stabilit că provizioanele specifice de risc, în sumă de 7.469.198 lei, stabilite de la 31 mai 2000, până la 14 septembrie 2000 şi respectiv, 7.056.264 lei, de la 15 septembrie 2000, până la 31 octombrie 2000, incluse pe costuri, nu beneficiază de deductibilitate fiscală.
Nemulţumită de modul cum organele de control au interpretat prevederile HG nr. 335/1995 şi Normei Băncii Naţionale a României nr. 3/1994, cu privire la aplicarea coeficientului de pondere asupra garanţiilor constituite, reclamanta a contestat actul de control şi pe cale de consecinţă, a solicitat şi anularea deciziei Ministerului Finanţelor nr. 1397 din 17 septembrie 2001.
În cauză, instanţa a dispus efectuarea unei expertize care a avut ca obiectiv să verifice dacă reclamanta şi-a constituit în mod legal provizioanele specifice de risc, iar în caz contrar să se facă menţiunea normelor încălcate.
În opinia expertului, provizioanele au fost constituite în baza Normelor de creditare a B.R.D. şi a Normei nr. 3/1994, emisă de Banca Naţională a României, singura autoritate în materie.
În răspunsul la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, expertul arată că aceste „comisioane bancare" au fost constituite corect, calculul făcându-se în conformitate cu normele interne de creditare ale băncii şi a Normei Băncii Naţionale a României nr. 3/1994.
Cât priveşte „provizioanele fiscale", respectiv deductibilitatea lor, acestea sunt stabilite prin HG nr. 335/1995, republicată.
Concluzionând, expertul arată, însă, că, „conform legilor bancare, provizioanele de risc sunt constituite corect şi legal, iar conform legislaţiei fiscale, nu sunt constituite legal. nefiind deductibile".
În consecinţă, din expertiza efectuată în cauză, ca şi din răspunsul la obiectivele expertului, nu rezultă cu certitudine dacă sumele reţinute sunt sau nu, deductibile din punct de vedere legal, concluziile expertului fiind ambigue şi posibile de a da naştere la mai multe interpretări.
Rezultă din considerentele analizate, că instanţă de fond şi-a fundamentat soluţia, pe un probatoriu incomplet şi contradictoriu, ignorând îndatorirea legală care îi revine pentru descoperirea adevărului şi prevenirea oricăror greşeli în cunoaşterea faptelor. De aceea, pentru corecta soluţionare a litigiului, se impune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă. Probatoriile vor putea fi completate, eventual, cu o nouă expertiză sau cu orice alte probe, considerate necesare de instanţă, pe aspectele arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Prahova, în nume propriu şi al Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 34 din 15 martie 2002, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8073/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8105/2004. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
