ICCJ. Decizia nr. 8842/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 8842/2004
Dosar nr. 2876/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 196/CA din 18 decembrie 2003, a admis acţiunea formulată de reclamanta T.P., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa. A anulat hotărârea nr. 12456 din 19 septembrie 2003, emisă de Comisa pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 de pe lângă Casa Judeţeană de Pensii Constanţa. A constatat că reclamanta se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, având calitatea de strămutată, urmare a schimbului de populaţie, drepturile fiind acordate începând cu 1 octombrie 2002, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada filiaţiei sale materne şi că a locuit împreună cu mama sa, până în anul 1940, în Cadrilater, satul Başbunar, comuna Aliciu Mare, judeţul Caliacra, când au fost strămutate, urmare a aplicării Tratatului de la Craiova.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, motivat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, reclamanta nu a făcut dovada că S.M. este tatăl său şi faţă de aceasta, nu a făcut nici dovada strămutării forţate, astfel că nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamanta s-a născut la data de 9 mai 1928, în satul Bîscoveni, judeţul Teleorman, mama sa fiind D.M., conform certificatului de naştere seria Ni nr. 432475.
Chiar dacă din probele depuse la dosar, nu rezultă filiaţia paternă a reclamantei, aceasta a făcut dovada că a locuit împreună cu mama sa, până în anul 1940, în Cadrilater, satul Başbunar, comuna Aliciu Mare, judeţul Caliacra, când au fost strămutate, urmare a semnării Tratatului între România şi Bulgaria, la 6 septembrie 1940, la Craiova.
Or, din copia xeroxată „Situaţie - proprietăţi rurale", rezultă că familia sa (inclusiv reclamanta), era înregistrată ca refugiată, în comuna Aliciu Mare, judeţul Caliacra.
Deci, reclamanta a făcut obiectului unui schimb de populaţie, astfel că îndeplineşte cerinţele art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
În concluzie, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat judicios dispoziţiile legale aplicabile. Pe cale de consecinţă, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi va fi respins ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia partea care cade în pretenţiuni, va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, urmează a obliga recurenta, la plata sumei de 6.500.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă T.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 196/CA din 18 decembrie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta, la 6.500.000 lei cheltuieli de judecată, către T.P.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8841/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8843/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
