ICCJ. Decizia nr. 8843/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2004. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8843/2004
Dosar nr. 2939/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 septembrie 2003, reclamantul A.C. a contestat hotărârea nr. 4884 din 17 iunie 2003, a Casei Judeţene de Pensii Bacău, prin care i s-a recunoscut numai perioada 3 octombrie 1950 - 9 septembrie 1951, ca fiind încadrabilă în prevederile Legii nr. 309/2002, nu şi perioada 10 septembrie 1951 - 6 octombrie 1953.
În motivarea acţiunii arată că se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002, toată perioada în care a satisfăcut serviciul militar, şi anume, între 3 octombrie 1950 şi 6 octombrie 1953.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 174 din 14 octombrie 2003, a admis acţiunea, în sensul că a modificat în parte hotărârea contestată, prin recunoaşterea şi a perioadei 10 septembrie 1951 - 6 octombrie 1953, ca fiind de stagiu militar în detaşamente ale Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Instanţa reţine că în perioada 9 septembrie 1951 - 6 octombrie 1953, reclamantul a lucrat la S.R.P. Zemeş, detaşament care figurează în tabelul comunicat de Arhivele Naţionale şi că, chiar dacă în livretul militar al acestuia, denumirea detaşamentului are date în plus, acestea nu sunt de natură a înlătura drepturile cerute.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău a declarat recurs împotriva sentinţei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Susţine că în rubrica „Mutaţii" din livretul militar al reclamantului, este consemnată perioada 9 septembrie 1951 - 6 octombrie 1953, în cadrul S.R.P. Zemeş, dar că această unitate nu este menţionată în evidenţele pe care le-a primit de la Arhivele Naţionale, ea fiind o prescurtare a Sovrompetrol, care nu a aparţinut Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Recursul va fi admis, în sensul şi pentru considerentele care se vor menţiona în continuare.
Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, „Beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961".
Art. 6 alin. (2) din lege prevede că „Stabilirea drepturilor prevăzute de lege se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de Centrele militare judeţene sau de U.M. 02405 Piteşti".
Prin hotărârea nr. 4884/2003 i s-a stabilit intimatului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, numai pentru perioada 3 octombrie 1950 - 9 septembrie 1951, nu şi pentru restul perioadei în care a efectuat stagiul militar, însă instanţa de fond a apreciat că întreaga perioadă, intimatul a satisfăcut stagiul militar la detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
În livretul militar al acestuia apar menţiunile: încorporat la 3 octombrie 1950, lăsat la vatră, la 6 octombrie 1953, ca soldat neinstruit şi că la 3 octombrie 1950 a fost dat la Detaşamentul Băceşti, în funcţia de constructor, iar de la 9 septembrie 1951, până la 6 octombrie 1953, a fost la D.R.P. Zemeş.
Dacă perioada 3 octombrie 1950 - 9 septembrie 1951 este necontestată, deoarece Detaşamentul Băceşti făcea parte din Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în ce priveşte D.R.P. Zemeş, nu există probe suficiente, din care să se poată trage concluzia că această unitate era în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Certificatul nr. 43463 din februarie 2004, eliberat de Arhivele Naţionale - Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, depus în recurs, de către intimat, nu concordă cu menţiunile din livretul militar al acestuia.
În certificat se menţionează că a fost la Detaşamentul de muncă Băceşti, de la 3 octombrie 1950, până la 6 octombrie 1953 şi că a fost lăsat la vatră, de la Detaşamentul de muncă Zemeş, iar din livretul militar reiese că între 3 octombrie 1950 şi 9 septembrie 1951 a fost la Detaşamentul de muncă Băceşti, iar de la 9 septembrie 1951, la S.R.P. Zemeş, fiind lăsat la vatră, la 6 octombrie 1953, de la D.R.P. Zemeş.
Aceste contradicţii se impun a fi lămurite prin noi dovezi, care urmează să fie obţinute în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002.
În principal trebuie lămurit dacă S.R.P. Zemeş este una şi aceeaşi unitate cu D.R.P. Zemeş, în ce perioadă intimatul s-a aflat în această unitate şi dacă ea făcea parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii sau din Ministerul Forţelor Armate.
Pentru administrarea de noi probe în sensul menţionat mai sus, se impune ca hotărârea primei instanţe să fie casată, iar cauza să se trimită, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Văzând şi prevederile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002, raportat la art. 14 din Legea nr. 29/1990 şi art. 313 şi 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bacău împotriva sentinţei civile nr. 174 din 14 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8842/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8844/2004. Contencios → |
|---|
