ICCJ. Decizia nr. 8844/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8844/2004
Dosar nr. 2944/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 septembrie 2003, reclamantul M.G. a solicitat să se dispună anularea hotărârii nr. 5.708 din 13 august 2003, a Comisiei constituită în cadrul Casei Judeţene de Pensii Neamţ, să se constate calitatea sa de persoană persecutată din motive etnice şi acordarea drepturilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 204 din 25 noiembrie 2003, a respins ca nefondată, acţiunea, reţinând că situaţia reclamantului nu se încadrează în noţiunea de „persecutat din motive etnice", nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă că în mod greşit instanţa a respins acţiunea, deşi erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de ea, persoana, cetăţean român, care a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată" în sensul legii, se înţelege acea persoană care a fost obligată din motive etnice, să-şi schimbe domiciliul, în această categorie de persoane incluzându-se şi cele născute pe teritoriul Ardealului de Nord, care au fost expulzate ori s-au refugiat, ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940, şi ca o consecinţă a persecuţiei etnice exercitate de regimul maghiar, instaurat după semnarea acestui act.
În speţă, comunele Bicazu Ardelean, Bicaz-Chei şi Dămuc, care la acea dată (30 august 1940) aparţineau judeţului Ciuc, au fost cedate Ungariei, iar locuitorii - cetăţeni români, care voiau să-şi păstreze cetăţenia, erau obligaţi ca într-un termen de un an, să treacă în teritoriul liber, românesc (neocupat), să se refugieze, astfel, pentru a scăpa de persecuţia etnică a regimului maghiar.
Recurentul-reclamant a părăsit localitatea de domiciliu - Bicazu Ardelean, aflată sub regim maghiar, mutându-se într-o localitate tot din teritoriul ocupat de Ungaria - Praid, motivul autorităţilor, de a muta populaţia, fiind de asigurare a frontierelor şi de protecţie a populaţiei, într-o zonă în care se desfăşurau operaţiuni de război.
Ca atare, se constată că recurentul nu a fost persoană persecutată din motive etnice, în sensul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, încât în mod legal instanţa a respins acţiunea.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamant este nefondat şi urmează să fie respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.G. împotriva sentinţei civile nr. 204 din 25 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8843/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8845/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
