ICCJ. Decizia nr. 8905/2004. Contencios. Anulare parţială Hotărâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8905/2004
Dosar nr. 7827/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, sub nr. 1304/2004, reclamantele C.R. şi V.S. au chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României şi au solicitat ca în contradictoriu cu acest pârât, să se dispună anularea parţială a HG nr. 930/2002, şi anume, poziţiile 139, 141, 145, privind tarlaua 93 din comuna Moara Vlăsiei, judeţul Ilfov, hotărâre prin care s-a atestat domeniul public al judeţului Ilfov, sau în subsidiar să fie obligat pârâtul, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să abroge poziţiile respective şi să fie obligat la plata unor daune materiale, de 500.000.000 lei şi daune morale, de 500.000.000 lei, cauzate prin emiterea actului contestat.
În motivarea acţiunii, reclamantele au susţinut că includerea terenului din parcelele respective, în domeniul public, este nelegală, fiind proprietatea lor, terenuri pentru care încă din anul 1997, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, având ca dovezi contractul de vânzare-cumpărare nr. 29097 din 16 august 1928. Cu referire la actul administrativ a cărui anulare parţială o solicită, au precizat că au luat cunoştinţă de acesta, în cadrul unui dosar civil, ce îl au cu Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1571 din 29 iunie 2004, a respins ca tardiv formulată, acţiunea reclamantelor, reţinând în esenţă că HG nr. 930/2002 a fost publicată la 16 septembrie 2002, dată de la care acţiunea trebuia depusă în termen de un an de zile, prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantele au declarat recurs, criticând-o ca nelegală, greşit fiind reţinută excepţia tardivităţii, termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, trebuind calculate din momentul comunicării, nu din momentul publicării în Monitorul Oficial a hotărârii de Guvern, că pentru aceste terenuri, autorităţile locale erau notificate din anul 1997, pentru a reconstitui dreptul de proprietate, iar pentru recurenta-reclamantă V.S., care are domiciliul în Canada, nu se poate susţine că termenul de un an curge de la publicarea în Monitorul Oficial.
Recursul se constată a fi fondat, pentru considerentele ce se expun.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, termenele de exercitare a recursului graţios şi a acţiunii în contencios curge de la data comunicării actului administrativ atacat. Această dispoziţie este aplicabilă în cazul actelor administrative cu caracter individual, care se comunică părţilor, faţă de care produc efecte juridice.
În cazul actelor administrative cu caracter normativ, acestea sunt aduse la cunoştinţa celor interesaţi, prin publicarea lor, astfel cum se întâmplă cu hotărârile de Guvern, care potrivit dispoziţiilor art. 108 alin. (4) din Constituţie, se publică în Monitorul Oficial.
În cauză, se reţine că HG nr. 930/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 682, iar anexa, în Monitorul Oficial nr. 682 bis, datate fiind la 16 septembrie 2002, instanţa observând că şi anexa criticată apare ca fiind publicată la aceeaşi dată.
Din analiza HG nr. 930/2002, Înalta Curte de Casaţie constată încă, că în finalul acesteia se face menţiunea expresă că Anexele nr. 1 - 40 se publică ulterior, ceea ce conduce la concluzia că anexele nu s-au publicat în Monitorul Oficial nr. 682, la 16 septembrie 2002, în concret Monitorul Oficial nr. 682 bis, faţă de menţiunea vizată, fiind tipărit la o altă dată.
În aceste condiţii, este evident că reţinerea tardivităţii este nelegală şi pe cale de consecinţă, critica din recurs este întemeiată, urmând a se admite recursul şi casa sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, cauza fiind trimisă, pentru rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va trebui să stabilească la ce dată au fost tipărite anexele la HG nr. 930/2002, în raport cu menţiunea „publicării acestora ulterior", numărul de exemplare tipărit cu aceste anexe, modul de difuzare şi la cine au fost difuzate, aceste date urmând a fi cerute de la Monitorul Oficial.
Cu ocazia rejudecării, urmează a fi analizate şi celelalte susţineri ale reclamantelor, în raport cu obiectul acţiunii şi argumentele acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.R. şi V.S. împotriva sentinţei civile nr. 1571 din 29 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8881/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8908/2004. Contencios. Pensie. Recurs → |
|---|
