ICCJ. Decizia nr. 8909/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8909/2004
Dosar nr. 3240/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.A. a formulat acţiune la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, înregistrată sub nr. 3598 din 7 noiembrie 2003, solicitând ca în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, să se anuleze hotărârea pârâtei, nr. 8108/7160 din 24 septembrie 2003, în sensul de a fi obligată pârâta, să emită o nouă hotărâre şi să îi recunoască calitatea şi drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada iunie 1940 - iunie 1942, când a fost refugiat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1998 din 26 noiembrie 2003, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 8108/7160 din 24 septembrie 2003 şi a obligat pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada iunie 1940 - iunie 1942.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că cererea reclamantului a fost dovedită cu actele depuse, şi anume, foile matricole, astfel că urmează a se reţine că în perioada iunie 1940 - iunie 1942, acesta a fost refugiat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a criticat hotărârea, în sensul că este nelegală, fiind stabilită o perioadă în contradicţie cu Legea nr. 189/2000.
Recursul este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Este de reţinut că legea a prevăzut corect şi expres, o anume perioadă de timp, limitată între 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
În raport cu această prevedere clară a Legii nr. 189/2000, se constată că instanţa de fond sesizată, cu nesocotirea acestei dispoziţii, a recunoscut reclamantului, calitatea de refugiat, pe o perioadă începând cu luna iunie 1940, ceea ce este nelegal.
Înalta Curte de Casaţie, în raport cu această constatare, urmează să admită recursul şi să modifice sentinţa atacată, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că perioada de refugiu este cuprinsă între 6 septembrie 1940 - iunie 1942, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţe nr. 1998 din 26 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1998 din 26 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că perioada este cuprinsă între 6 septembrie 1940 - iunie 1942.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8908/2004. Contencios. Pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8910/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
