ICCJ. Decizia nr. 8911/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8911/2004
Dosar nr. 5548/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă înregistrată cu nr. 42 din 9 ianuarie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamantul S.D. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 9123/8268 din 7 noiembrie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, din cadrul pârâtei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că data reală a refugiului său şi al familiei, este 23 martie 1944, astfel cum rezultă din buletinul nominal de evacuare depus la dosar, şi nu 23 iulie 1944, cum a reţinut comisia.
Prin sentinţa civilă nr. 304 din 17 februarie 2004, instanţa învestită, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada 23 martie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţă a reţinut că pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti a recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al legii, pentru perioada 23 iulie 1944 - 6 martie 1945, însă din buletinul nominal de evacuare rezultă că evacuarea a avut loc la 23 martie 1944, fiind evident că reclamantul a fost strămutat din Cernăuţi, în România, la 23 martie 1944, cum, de altfel, a precizat şi în cererea depusă la comisie.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, susţinând că hotărârea comisiei este legală şi conformă cu înscrisul depus ca probă, la dosar, din care rezultă că perioada de refugiu, începe cu 23 iulie 1944.
Examinând cauza, în raport cu actele dosarului, se constată că motivul de recurs invocat, este neîntemeiat.
Astfel, din buletinul nominal de evacuare, emis de Ministerul Afacerilor Externe, rezultă că la 23 martie 1944, S.I., împreună cu membrii de familie, între care şi reclamantul, au fost evacuaţi din Cernăuţi, în comuna Jirov, judeţul Mehedinţi şi apoi, în comuna Urlat, judeţul Sibiu.
Se constată, aşadar, că în mod corect, instanţa de fond a recunoscut reclamantului, calitatea de refugiat, pe o perioadă începând cu 23 martie 1944, până la 6 martie 1945.
Faţă de cele ce preced, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 304 din 17 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8910/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8912/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
