ICCJ. Decizia nr. 8915/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8915/2004
Dosar nr. 7431/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată cu nr. 1045 din 16 aprilie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta C.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 10536/9984 din 20 februarie 2004, emisă de Comisia specială din cadrul pârâtei şi obligarea acesteia de a emite o nouă hotărâre, prin care să i se recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că prin hotărârea contestată, i s-a respins cererea cu privire la stabilirea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, comisia motivând că din declaraţiile martorilor a rezultat că aceasta s-a refugiat în luna februarie, anul 1940, din Durostor, Caracii Mari, Bulgaria, deci nu a făcut obiectul schimbului de populaţie, conform Tratatului din 7 septembrie 1940, dintre România şi Bulgaria, prin care, la anexa B s-a prevăzut că evacuarea teritoriului se va face în 4 etape, între 20 septembrie şi 1 octombrie 1940.
Reclamanta a mai susţinut că, după comunicarea hotărârii emise de pârâtă, Arhivele Naţionale i-au eliberat documente ale fostei Comisii Mixte pentru schimbul de populaţie cu Bulgaria, din care rezultă că familia sa a fost înregistrată în evidenţa acestei comisii, beneficiind de drepturile legale.
Împotriva acţiunii, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti a formulat întâmpinare, arătând că hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, s-a dat pe baza actelor depuse la dosar, că, actele oficiale de la Arhivele Statului nu pot fi interpretate retroactiv şi nu constituie un motiv de anulare a hotărârii.
Prin sentinţa civilă nr. 1184 din 11 mai 2004, instanţa învestită a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 10536/9984 din 20 februarie 2004 şi a obligat pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pe perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu 1 august 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă, în raport cu actele cauzei, a reţinut că reclamanta s-a născut în localitatea Abargic, judeţul Durostor, Bulgaria, fiind fiica lui S.G. şi a lui S.S.
De asemenea, din conţinutul actelor oficiale eliberate de Arhivele Naţionale, şi anume, declaraţia şi situaţia de avere imobilă rurală a lui G.S., precum şi actul de vânzare-cumpărare, transcris sub nr. 17/1935, în registrul Tribunalului Durostor, pe care a fost aplicată ştampila Comisiei mixte româno-bulgare, pentru schimbul de populaţie cu Bulgaria, instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada calităţii sale de persoană persecutată din motive etnice, potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, susţinând că, ulterior emiterii hotărârii comisiei, reclamanta a obţinut de la arhive, situaţia de avere a lui G.S., cu 8 copii, care însă, nu menţionează numele şi prenumele acesteia.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din lege, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, refugiate sau care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral, cum este cazul în speţă.
În raport cu această prevedere, se constată că hotărârea atacată este legală, în cauză fiind dovedit cu acte oficiale, conform dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 319/2002, faptul juridic al strămutării forţate a reclamantei, ca urmare a Tratatului dintre România şi Bulgaria, încheiat la Craiova, în 7 septembrie 1940.
Totodată, se constată că în mod corect, prima instanţă a înlăturat declaraţiile de martor, conform dispoziţiei art. 1191 alin. (2) C. civ., care stabileşte că nu se poate dovedi prin martori, împotriva şi peste cuprinsul unui înscris.
În concluzie, sentinţa pronunţată fiind legală, urmează ca prezentul recurs să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1184 din 11 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8914/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8916/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
