ICCJ. Decizia nr. 8934/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8934/2004
Dosar nr. 6910/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată cu nr. 143 din 27 ianuarie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta I.T. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 9786/8079 din 6 ianuarie 2004, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, din cadrul pârâtei şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al acestei legi, cu acordarea drepturilor cuvenite.
În motivare, reclamanta a susţinut că în declaraţiile de martor s-au strecurat erori materiale, cu privire la luna în care a avut loc strămutarea din Bulgaria, şi anume, luna august, în loc de septembrie, anul 1940. A susţinut, de asemenea, că din actele de stare civilă depuse, rezultă că numele său de familie a fost C., cum figurează în situaţia de avere.
Din analiza actelor dosarului, instanţa de fond a reţinut că cererea reclamantei a fost respinsă de comisie, cu motivarea că aceasta ar fi plecat din Bulgaria, în luna august 1940 şi că, nu a făcut dovada legăturii dintre I.C.T. - titularul situaţiei de avere şi P.T.C., căsătorită I.
Prin sentinţa civilă nr. 545 din 22 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască acesteia, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1 aprilie 2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut din ansamblul probelor administrate în cauză, că reclamanta s-a refugiat din Bulgaria, în luna septembrie, anul 1940, ca urmare a Tratatului dintre România şi Bulgaria, încheiat în 7 septembrie 1940, rezultând calitatea sa de persoană strămutată, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, motivând că reclamanta nu a făcut obiectul schimbului de populaţie prevăzut de Tratatul din 7 septembrie 1940 şi că, nu s-a făcut dovada legăturii de rudenie dintre P.T.C. şi I.C.T. - titularul situaţiei de avere.
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele cauzei, se constată că sentinţa atacată este legală, în sensul că, potrivit art. 4 pct. 2 din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, declaraţiile martorilorau atestat faptul strămutării reclamantei, din comuna Cercovna, judeţul Durostor - Bulgaria, în comuna Canlia, judeţul Constanţa, această împrejurare rezultând şi din declaraţia de avere, transmisă la Tribunalul judeţului Durostor şi datată 10 septembrie 1940, precum şi din situaţia de avere imobilă rurală.
Şi cel de-al doilea motiv de recurs este neîntemeiat, întrucât s-a dovedit, cu actele de stare civilă, faptul că I. este fratele reclamantei, iar C. este numele de familie avut înainte de căsătoria cu P.Ş., ulterior numindu-se I., după numele celui de-al doilea soţ. I.M.
În consecinţă, soluţia pronunţată în cauză fiind legală, prezentul recurs urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 545 din 22 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8931/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8935/2004. Contencios → |
|---|
