ICCJ. Decizia nr. 897/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 897/2004
Dosar nr. 3787/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 24 iunie 2003 şi înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta U.A. a chemat în judecată Casa de Pensii a judeţului Cluj şi a solicitat anularea hotărârii nr. 9525 din 16 aprilie 2003, să fie obligată pârâta a emite o nouă hotărâre prin care să i se recunoască şi să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Reclamanta a susţinut că părinţii săi au fost obligaţi pe motive etnice să se refugieze, iar în perioada refugiului s-a născut, având, deci, calitatea şi statutul refugiatului, astfel că în mod nelegal pârâta a refuzat recunoaşterea drepturilor legale.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 937/2003 a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 9525 din 16 aprilie 2003 şi a obligat pârâta să îi recunoască acesteia, statutul de refugiat, pe perioada 4 iulie 1943 - 6 martie 1945 şi să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu 1 aprilie 2003.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că reclamanta s-a născut în data de 4 iulie 1943, că părinţii acesteia au fost refugiaţi în Lipova, astfel că şi reclamanta are această calitate şi drepturi ce se acordă prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei nr. 937 din 28 august 2003 a declarat recurs, pârâta, criticând hotărârea, ca fiind nelegală, instanţa pronunţând hotărârea, cu aplicarea greşită a legii.
Recursul este nefondat.
Este stabilit conform actelor dosarului că părinţii reclamantei au fost obligaţi să se refugieze în urma persecuţiilor etnice datorate ocupaţiei hortyste din Cluj, în luna octombrie 1940, părăsindu-şi astfel, domiciliul şi mergând în localitatea Lipova. În această localitate, în timpul refugiului, a fost născută reclamanta, anume la data de 4 iulie 1943.
În conformitate cu prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, care a aprobat OG nr. 105/1999, cele din HG nr. 127/2002 şi din Legea nr. 586/2002, beneficiază de prevederile art. 1 din OG nr. 105/1999, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Aceste drepturi compensatorii sunt acordate, ca o reparaţie pentru consecinţele negative produse ca urmare a persecuţiilor exercitate împotriva cetăţenilor români, pe motive etnice şi ele se cuvin tuturor celor care îndeplinesc condiţiile legii, indiferent de vârsta pe care au avut-o în perioada respectivă.
Excluderea de la beneficiul legii, a copiilor minori, strămutaţi o dată cu părinţii lor sau născuţi în perioada refugiului, reprezintă o discriminare negativă, care nu a fost în intenţia şi voinţa legiuitorului, în spiritul şi scopul urmărit de aceste acte normative cu caracter reparator.
Aşa fiind, în raport cu considerentele expuse, reclamanta are calitate de strămutat, iar sentinţa criticată se dovedeşte a fi legală, pe cale de consecinţă recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 937 din 28 august 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 896/2004. Contencios. Anulare ordin emis de... | ICCJ. Decizia nr. 898/2004. Contencios → |
|---|
