ICCJ. Decizia nr. 896/2004. Contencios. Anulare ordin emis de Presedintele O.N.C.G.C. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 896/2004
Dosar nr. 2366/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1342/2003, reclamantul C.V., în contradictoriu cu Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Bucureşti, a solicitat anularea Ordinului nr. 1571 din 7 octombrie 2002 şi reintegrarea în funcţia anterioară, cu obligarea la despăgubiri civile, reprezentând diferenţa de salariu.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin actul administrativ atacat, a fost eliberat din funcţia de director tehnic al Oficiului Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Maramureş şi repus în funcţia de execuţie. Ordinul este ilegal, întrucât nu se încadrează în dispoziţiile art. 92 din Statutul funcţionarilor publici şi care reglementează cazurile de eliberare din funcţie.
Prin sentinţa civilă nr. 998 din 4 februarie 2003 a Tribunalului Maramureş, s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, conform art. 158 alin. (3), raportat la art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 138 din 4 februarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, s-a admis recursul declarat de reclamantul C.V. împotriva sentinţei Tribunalului Maramureş, ce a fost modificată, în sensul declinării competenţei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 417 din 15 aprilie 2003 s-a respins acţiunea reclamantului C.V., ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 1591 din 7 octombrie 2002, prin care a fost eliberat din funcţia de director tehnic, revenind la funcţia de execuţie de consilier categoria A, clasa I-a, gradul 1.
S-a respins excepţia de neîndeplinire a procedurii prealabile, întrucât conform art. 74 din Legea nr. 188/1999, este instituită acţiunea directă a funcţionarului public, în faţa instanţei de contencios administrativ, consacrându-se calea acţiunii judiciare directe, fără procedură administrativă prealabilă.
În fapt, prin actul administrativ atacat, la 7 octombrie 2002 s-a realizat o încetare a raporturilor de serviciu, în condiţiile art. 89 lit. c), raportat la art. 92 lit. c) din Legea nr. 188/1999, cu privire la funcţia de director tehnic, reclamantul fiind menţinut cu aceeaşi dată, pe funcţia de execuţie, respectiv consilier categoria A, clasa I-a, gradul 1.
Începând cu data de 17 februarie 2003, reclamantul a solicitat la cerere, transferul la G.G. SRL Concesionar P., societate comercială, renunţând la funcţia publică din corpul funcţionarilor publici, aşa cum este definită prin art. 2 din Legea nr. 188/1999.
Cererea de transfer fiind aprobată la data de 17 februarie 2003, raporturile de serviciu ale reclamantului au încetat în baza art. 89 lit. b) din legea citată, încât solicitarea de reintegrare în funcţia publică de conducere – director tehnic, a rămas fără obiect, prin încetarea ulterioară a calităţii de funcţionar public.
Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamantul C.V., criticând-o astfel:
Instanţa de fond a constatat încetarea raporturilor de muncă cu Oficiul Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Maramureş; deşi transferul nu putea fi acordat de la o instituţie de stat, la o societate comercială cu capital privat, culpa aprobării transferului aparţine instituţiei de stat.
Transferul operează, însă, pentru viitor, iar contestarea ordinului emis nu conduce la ideea că a renunţat la calitatea de funcţionar public.
Eliberarea din funcţie a reclamantului este ilegală, pentru că nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 92 din Statutul funcţionarului public; de asemenea, ordinul nu a fost motivat în fapt şi în drept.
Ordinul este şi netemeinic, pentru că s-a emis ca urmare a activităţii desfăşurate privind eliberarea titlurilor de proprietate şi a proceselor-verbale de punere în posesie, unele fiind în contradicţie cu legea; în plus nu a avut personal suficient.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată:
Urmare a cererii nr. 1360 din 11 februarie 2003, prin care SC G.G. SRL a solicitat transferul recurentului C.V., care-şi dăduse acordul menţionat în aceeaşi adresă, au încetat raporturile de serviciu ale acestuia cu Oficiul Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Maramureş, i s-a predat cartea de muncă, lucrând de la data transferului efectiv, la societatea comercială menţionată.
Faptul că Legea nr. 188/1999, art. 89 lit. b) şi art. 91, prevede că transferul unui funcţionar public se poate face doar la o autoritate sau o instituţie publică, era o împrejurare pe care recurentul o cunoştea, astfel încât prin solicitarea transferului, a renunţat la calitatea de funcţionar public, cererea sa fiind asimilabilă unei demisii.
Prin Ordinul nr. 1591 din 7 octombrie 2003, recurentul-reclamant a fost eliberat din funcţia de conducere, rămânând în corpul funcţionarilor publici pe funcţia de execuţie consilier clasa I-a, gradul 1.
Plecarea din corpul funcţionarilor publice s-a făcut prin voinţa recurentului, iar reintrarea în acest corp se poate face numai prin concurs.
Ordinul nr. 1591/2002 este legal şi temeinic, atâta vreme, cât la analizarea activităţii Oficiilor judeţene de cadastru, geodezie şi cartografie, cu privire la îndeplinirea sarcinilor legate de aplicarea legilor proprietăţii, Oficiul Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Maramureş se afla pe locul 38 din 42 oficii.
În aceste condiţii în mod justificat a fost eliberat din funcţia de director tehnic, recurentul care nu a reuşit să organizeze activitatea personalului din subordine şi colaborarea cu primăriile localităţilor din judeţ, pentru realizarea acestui obiectiv prioritar.
De altfel, activitatea Oficiului Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Maramureş a fost caracterizată ca „nesatisfăcătoare", de Ministerul Administraţiei Publice, prin adresa nr. 4177/O.C. din 16 octombrie 2002.
Faţă de considerentele expuse, constatându-se sentinţa legală şi temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.V. împotriva sentinţei civile nr. 407 din 15 aprilie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 895/2004. Contencios. Anulare Hotarâre... | ICCJ. Decizia nr. 897/2004. Contencios → |
|---|
