ICCJ. Decizia nr. 893/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 893/2004
Dosar nr. 337/2003
Şedinţa publică din 4 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 8 februarie 2002 şi înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta SC D.T. SRL a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară Centrală, solicitând ca în contradictoriu cu pârâţii, să se dispună anularea deciziei nr. 1442/2001 şi a procesului-verbal nr. 1228/2001, prin care a fost obligată la plata sumei totale de 108.431.571 lei, ce reprezintă accize în valoare de 80.640.963 lei şi majorări de întârziere aferente în valoare de 27.790.608 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că prin procesul-verbal nr. 1228 din 29 mai 2001, comisarii din cadrul Gărzii Financiare Centrale au constatat că în perioada februarie 2000 - aprilie 2001, la aprovizionările cu combustibil tip P. de la P.C., din care a realizat aditivi polifuncţionali pentru carburanţi auto, a dedus acciza aferentă materiilor prime utilizate în valoare de 80.640.963 lei, că nu avea acest drept de deducere, că în acest fel nu a constituit, evidenţiat şi virat accizele pentru aditivul „benzactiv", stabilind, deci, o obligaţie la buget de 80.640.963 lei şi majorări de întârziere aferente de 27.790.608 lei.
Reclamanta a susţinut că eronat s-a făcut această constatare, deoarece suma a fost achitată în momentul achiziţionării materiei prime, că OG nr. 27/2000 şi HG nr. 212/2000 permit deducerea accizei aferente materiilor prime folosite în realizarea producţiei de aditivi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1132 din 26 noiembrie 2002, a respins acţiunea reclamantei, reţinând că deducerea accizelor aferente materiilor prime utilizate este contrară dispoziţiilor art. 15, 16 şi 17 din OG nr. 27/2000, că reclamanta fiind procesator de produse petroliere, nu îi sunt aplicabile prevederile HG nr. 212/2000. Expertiza şi concluziile expertizei au fost înlăturate, instanţa precizând că expertul a dat o interpretare proprie actelor normative, depăşind astfel atribuţiile, că nu se poate reţine ca argument legal, reglementarea adusă prin O.U.G nr. 158/2001, care este ulterioară controlului în care este reglementată de principiul deductibilităţii accizelor la toate produsele petroliere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta SC D.T. SRL Bucureşti, criticând hotărâre,a ca nelegală, fiind pronunţată cu interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, instanţa reţinând situaţii de fapt greşite.
A invocat ca motiv de casare, prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Recursul se constată a fi fondat, pentru considerentele ce se vor expune.
Din dosar rezultă că reclamanta a plătit accize în valoare de 80.640.863 lei, la achiziţionarea materiei prime dela S.N.P. C. SA, şi nu că a dedus aceste accize în valoare de 80.640.963 lei. Suma de 80.640.963 lei, reprezentând acciza aferentă materiei prime achiziţionată, combustibil tip P., utilizat în obţinerea unui produs final accizat, cât şi a altui produs final nesupus accizei, a fost inclusă în preţul de achiziţie a carburantului şi în consecinţă, plătită furnizorului de materii prime, furnizor care avea obligaţia calculării şi achitării bugetului de stat, a sumei corespunzătoare.
Chiar şi în interpretarea organului de control privind calculul accizelor la produsul final, suma datorată era de 58.408.186,75 lei, aceasta, dacă nu era inclusă în preţul de achiziţie.
De altfel, pentru a remedia interpretările şi aplicarea eronată a actelor normative privind regimul accizelor, prin noul act normativ, OUG nr. 158/2001, este prevăzută posibilitatea de deducere din valoarea accizelor aferente produselor finale facturate, a valorii accizelor efectiv plătite în vamă, sau la achiziţionarea produselor, nefiind admisă deducerea unor accize aferente materiilor prime în cuantum mai mare decât al accizelor aferente produselor finale livrate. Prin acelaşi act normativ, OUG nr. 158/2001, în art. 36, s-a prevăzut că pentru un produs, acciza se plăteşte o singură dată.
A refuza o asemenea interpretare, pe motivul că actele normative existente la data controlului nu au avut în vederea posibilitatea ca produsul combustibil tip P." să fie utilizat ca materie primă, conduce la ideea că producătorul mărfii finale să fie supus la o dublă plată a accizelor, datorată lipsei de reglementare, reglementare care a fost adoptată condiţiilor normale şi reale, prin OUG nr. 158/2001.
În raport cu aceste considerente, se reţine că în mod greşit a fost înlăturate concluziile expertizei, şi că în raport cu actele dosarului din care rezultă că reclamanta a plătit acciza în valoare de 80.640.963 lei, la achiziţionarea materiei prime furnizorului, reclamanta nu mai poate fi obligată la această sumă, ea nefiind dedusă la cumpărarea produsului, cum greşit s-a reţinut în actul de control. Pe cale de consecinţă, nici majorări de întârziere nu se pot aplica la o sumă nedatorată.
Faţă de aceste constatări, urmează a fi admis recursul, casată sentinţa şi în fond admisă, acţiunea, aşa cum a fost formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC D.T. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1132 din 26 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea reclamantei SC D.T. SRL Bucureşti, în sensul că dispune anularea deciziei nr. 1442 din 25 septembrie 2001 şi procesul verbal nr. 1228 din 29 mai 2001.
Exonerează reclamanta de plata sumei de 108.431.571 lei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 892/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 894/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
