ICCJ. Decizia nr. 894/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 894/2004
Dosar nr. 341/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 februarie 2002, reclamanta SC S.D. SRL Bucureşti a chemat în judecată pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară Centrală, solicitând anularea deciziei nr. 77 din 28 ianuarie 2002, emisă de primul pârât şi a procesului-verbal nr. 188125 din 8 august 1997, încheiat de al doilea pârât.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că măsurile stabilite prin procesul-verbal de control nu au temei legal, obligaţiile sale faţă de bugetul de stat fiind stabilite prin estimare, iar nu pe baza evidenţelor contabile ale societăţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1109 din 18 noiembrie 2002, a respins ca nefondată, acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în perioada 1 iunie 1996 - 16 mai 1997, reclamanta a achiziţionat o cantitate de 117.172 sticle goale de la SC P. SRL, în baza unor facturi neînregistrate în contabilitate, precum şi faptul că facturile aferente livrării sticlelor cu băuturi alcoolice efectuate de societatea reclamantă, în perioada 31 mai 1995 – 16 mai 1997, nu au fost, de asemenea, înregistrate în contabilitate, astfel că în mod legal organele de control, în temeiul Legii nr. 87/1994, pentru combaterea evaziunii fiscale, a procedat la calculul prin estimare, a cuantumului obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC S.D. SRL Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de recurs se critică soluţia instanţei de fond, în sensul că aceasta şi-a însuşit argumentele Gărzii Financiare, cu privire la estimarea datoriilor bugetare, ca fiind reală, faţă de concluziile raportului de expertiză contabilă, din care rezultă că din totalul facturilor privind achiziţionarea de sticle goale şi pretinse a fi fost livrate cu cele 53 facturi prezentate de organele de control, numai 3 facturi aparţin societăţii reclamante şi în raport cu acestea, au fost plătite obligaţiile fiscale.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta SC S.D. SRL Bucureşti a achiziţionat cantitatea de 117.172 sticle goale de la SC P. SRL, în baza unor facturi neînregistrate în contabilitate. Reclamanta a recunoscut în obiecţiunile la procesul-verbal de control încheiat de organele Gărzii Financiare, că din cantitatea de 117.172 sticle goale, numai 63.619 sticle au fost îmbuteliate şi livrate, iar cele 53 de facturi de livrare a unor băuturi alcoolice se referă tocmai la această cantitate de sticle, fără a face însă dovada că deţine în stoc sau că a livrat restul de ambalaje goale. În această situaţie în mod întemeiat organele de control au procedat la estimarea impozitelor datorate pentru întreaga cantitate de 117.172 sticle, considerate a fi fost îmbuteliate şi apoi livrate.
Neînregistrarea de către societatea reclamantă, a documentelor referitoare la cumpărări şi livrări de mărfuri, a avut drept urmare diminuarea obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, reprezentând accize şi T.V.A.
Prin art. 19 din Legea nr. 87/1994, privind combaterea evaziunii fiscale, se prevede că: „în cazul în care, ca urmare a săvârşirii unei infracţiunii sau contravenţii, nu se poate stabili, pe baza evidenţelor contribuabilului, impozitele, taxele şi contribuţiilor datorate, acestea vor fi determinate de organul de control, prin estimare, utilizând în acest scop orice document şi informaţii referitoare la activitatea şi perioada desfăşurată, inclusiv compararea cu activităţi şi cazuri similare".
Având în vedere că reclamanta în timpul controlului, nu a prezentat documente din care să rezulte situaţia intrărilor şi ieşirilor, precum şi existenţa în stoc la data controlului, a cantităţii de sticle achiziţionate, rezultă că măsurile dispuse de organele de control au fost legale.
În raport cu cele ce preced, recursul se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.D. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1109 din 18 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 893/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 895/2004. Contencios. Anulare Hotarâre... → |
|---|
