ICCJ. Decizia nr. 8993/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8993/2004
Dosar nr. 7143/2004
Şedinţa publică din 14 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 martie 2004, reclamantul A.M. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, anularea hotărârii nr. 1375 din 19 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 112 din 5 mai 2004, a respins acţiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, aşa cum însuşi reclamantul arată în acţiune, acesta s-a refugiat din localitatea de domiciliu, Desca, în comuna Vulcan - Pandele, judeţul Dâmboviţa, ca urmare a înaintării trupelor sovietice pe teritoriul României, în a doua parte a celui de al doilea război mondial.
Cum drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, se acordă persoanelor persecutate etnic, de regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, instanţa de fond a considerat că reclamantul nu se încadrează în această categorie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, susţinând că tatăl său era de origine maghiară şi s-au refugiat de teama persecuţiilor etnice, din partea trupelor sovietice, care înaintau pe teritoriul României.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a apreciat în mod corect că refugiul recurentului s-a produs ca urmare a înaintării trupelor sovietice. Cum Legea nr. 189/2000 se aplică numai persoanelor refugiate, ca urmare a persecuţiilor etnice la care au fost supuse de regimurile străine instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, iar în cauză nu s-au administrat probe în acest sens, rezultă că recurentul nu poate beneficia de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000.
Faţă de aceste considerente şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea respinge ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.M., împotriva sentinţei civile nr. 112 din 5 mai 2004, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 8991/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8997/2004. Contencios.. Contestaţie în anulare → |
---|