ICCJ. Decizia nr. 8998/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin contestația în anulare formulată și înregistrată la înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, a solicitat anularea deciziei civile nr. 7245/2004, pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal a acestei instituții.
în motivarea contestației, contestatoarea a susținut că "instanța de recurs, ca și instanța de fond, dintr-o eroare materială, a reținut că debitul care urmează a fi actualizat la inflație, este suma de 885.888.000 lei, în loc de 176.323.751 lei". S-a susținut, de asemeni, că atât instanța de fond, cât și instanța de recurs au considerat în mod greșit, că debitul de actualizat este suma de 885.888.800 lei, deși era evident că debitul datorat care trebuia actualizat, era de 176.323.751 lei. La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 4338/2003, al înaltei Curți de Casație și Justiție, în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 7245/2004.
Analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, Curtea o va respinge, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare, astfel cum este reglementată în Codul de procedură civilă, este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată, fiind expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ.
Contestatoarea și-a întemeiat contestația, pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., invocând "greșeala materială", în soluționarea recursului ce a format obiectul dosarului nr. 4338/2003.
Potrivit acestor dispoziții procedurale, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale".
Noțiunea de "greșeală materială", prevăzută în art. 318 C. proc. civ., are în vedere, așa cum în mod constant s-a stabilit în practica judiciară și în literatura de specialitate, erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului (respingerea greșită a unui recurs, ca tardiv, anularea greșită, ca netimbrat, sau ca făcut de un mandatar fără calitate), aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Fiind vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată exclusiv, ceea ce presupune că pe calea contestației în anulare, nu pot fi valorificate greșeli de judecată sau de apreciere a probelor ori de interpretare a unor dispoziții legale.
Ori, ceea ce contestatoarea susține în motivarea contestației, vizează chiar fondul recursului, prin care s-a analizat și motivat de ce baza de calcul a debitului ce urmează a fi actualizat, este suma de 885.888.000 lei, și nu de 176.323.751 lei.
Cu alte cuvinte, ceea ce invocă contestatoarea, nu este o "greșeală materială", în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., ci o reiterare a motivelor de recurs, deci o eventuală greșeală de judecată , care, așa cum s-a arătat, nu poate face obiectul unei contestații în anulare.
De altfel, în motivarea deciziei contestate, se arată pe larg de ce instanța a considerat că suma ce urmează a fi actualizată, este de 885.888.000 lei, pe calea contestației în anulare neputându-se face o reapreciere a probelor avute în vedere, la soluționarea recursului.
în consecință, în raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare a fost respinsă ca nefondată.
în baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., contestatoarea a fost obligată la 30.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat achitat de intimată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8994/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8984/2004. Contencios → |
|---|
