ICCJ. Decizia nr. 9021/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 9021/2004
Dosar nr. 4153/2004
Şedinţa publică din 15 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 septembrie 2003, reclamantul F.S. a solicitat anularea hotărârii nr. 7380/2579 din 28 august 2001, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta i-a recunoscut doar prima perioadă de refugiu, 6 septembrie 1940 - 12 iunie 1941 şi aceasta, eronat şi nu îi recunoaşte perioada a doua de refugiu, de la data de 23 martie 1944, la 6 martie 1945.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 145 din 28 ianuarie 2004, a respins ca neîntemeiată, acţiunea.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut că potrivit carnetului de identitate nr. 63368/117926, F.N. şi familia acestuia, soţia şi cei trei copii (S.A., S.E.) au fost repatriaţi prin Germania, la data de 12 iunie 1941.
Curtea a apreciat că altă dată, decât cea de 12 iunie 1941, nu poate fi luat în considerare, întrucât pentru luna august 1941 nu a fost depus permisul de trecere, iar data de 1 noiembrie 1941 reprezintă aprobarea cererii formulată de tatăl reclamantului, neexistând dovada că până la această dată, reîntoarcerea la Cernăuţi a fost imposibilă.
Pentru cea de a doua perioadă de refugiu, 23 martie 1944 - 6 martie 1945, instanţa a apreciat că reclamantul nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece acesta se afla mai întâi la Şcoala de Ofiţeri şi apoi, a fost încorporat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, F.S., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că nu a fost reconsiderată prima perioadă de refugiu, care nu se putea termina la 12 iunie 1941, dată când a ajuns în portul Calafat, şi nu data când familia a revenit la Cernăuţi.
Pentru perioada celui de al doilea refugiu, 23 martie 1944 - 6 martie 1945, când familia reclamantului se afla refugiată la Turnu Severin, acesta era elev la Şcoala de Ofiţeri în Rezervă Craiova şi avea domiciliul la părinţi şi doar reşedinţa la Şcoala de Ofiţeri în Rezervă Craiova.
Recursul este fondat şi urmează să fie admis.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de acest act normativ, persoanele strămutate pentru motive etnice, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, inclusiv HG nr. 127/2002, se înţeleg şi persoanele din Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ardealul de Nord, care au fost expulzaţi ori s-au refugiat.
În cauză, reclamantul F.S. s-a refugiat de două ori, şi anume, într-o primă perioadă, 22 octombrie 1940 - 15 octombrie 1941 şi a doua oară, în perioada 13 martie 1944 - 6 martie 1945.
Potrivit actului ecuson – legitimaţie de strămutat nr. 23/64/97, rezultă că reclamantul s-a refugiat în România, prin Germania şi a revenit la Cernăuţi, conform declaraţiilor martorilor A.V. şi B.N., la data de 15 octombrie 1941.
În ce priveşte a doua perioadă de refugiu, 13 martie 1944 - 6 martie 1945, nu se contestă că părinţii reclamantului au fost refugiaţi la Turnu Severin (autorizaţia nr. 826/E din 13 martie 1944), aceştia stabilindu-şi domiciliul în str. Aurelian nr. 68 a.
Reclamantul nu figura în autorizaţia nr. 826/E/1944, deoarece în această perioadă efectua stagiul militar la Şcoala de Ofiţeri Rezervă Artilerie Craiova, unde avea o reşedinţă provizorie, domiciliul fiind în oraşul Turnu Severin.
Aşa fiind, reclamantul avea statutul de refugiat, ca şi părinţii săi, cărora li s-a recunoscut statutul de refugiat în oraşul Turnu Severin.
În consecinţă, Curtea, admiţând recursul, modifică sentinţa atacată şi recunoaşte reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioadele 22 octombrie 1940 - 15 octombrie 1941 şi 13 martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2002, având în vedere cererea de acordare a drepturilor a fost înregistrată sub nr. 7360 din 7 august 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F.S. împotriva sentinţei civile nr. 145 din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea.
Anulează hotărârea nr. 7380/2579 din 28 august 2003 şi obligă pârâta, să emită o nouă hotărâre, recunoscând reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioadele 22 octombrie 1940 - 15 octombrie 1941 şi, respectiv, de la 13 martie 1944, până la 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2002.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9015/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 9022/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
