ICCJ. Decizia nr. 9023/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 9023/2004
Dosar nr. 7146/2004
Şedinţa publică din 15 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 februarie 2004, reclamantul D.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 3319 din 28 ianuarie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Braşov, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi acordarea drepturilor cuvenite, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
În motivarea acţiunii, a arătat că în perioada 1940 - 1942 a locuit cu părinţii, în Bucureşti, dar a fost trimis în comuna Hăghig, în judeţul Braşov, pentru a urma şcoala primară, iar în perioada 1942 - 1943 a fost refugiat în Ardealul de Nord, stabilindu-se la Târgu Mureş.
În perioada 1943 - 1944, reclamantul a fost refugiat la căminul de ucenici al Şcolii Profesionale nr. 1 Metal şi Energie, iar în perioada august 1944 - decembrie 1944, a fost deţinut în Lagărul de la Târgu Jiu, fiind recompensat în condiţiile Legii nr. 118/1990.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 74/F din 4 mai 2004, a respins acţiunea reclamantului.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa de fond a reţinut că, deşi reclamantul a făcut dovada că s-a născut la Hăghig, judeţul Braşov şi că şcoala primară a făcut-o în Haghig, iar cea profesională, în Târgu Mureş, având paşaport de elev, vizat de Ambasada de la Budapesta, nu se poate reţine că deplasările lui de la Târgu Mureş, Braşov sau Hăghig şi retur, ar fi fost determinate şi impuse din motive etnice.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, D.A., care a susţinut că din actele depuse la dosar, rezultă că a fost refugiat din motive etnice.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de acest act normativ, persoanele strămutate pentru motive etnice, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, inclusiv HG nr. 127/2002, se înţeleg şi persoanele din Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ardealul de Nord, care au fost expulzate ori s-au refugiat.
În cauză, dovada refugiului reclamantului nu este certă, nu rezultă dacă a fost persecutat şi de către cine, dacă s-a refugiat din localitatea de domiciliu, unde şi din ce motive şi durata acestei situaţii.
Pentru completarea probatoriului, cu acte şi martori, pentru dovedirea perioadei solicitate, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.A. împotriva sentinţei civile nr. 74/F din 4 mai 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 9022/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 9024/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|