ICCJ. Decizia nr. 9022/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 9022/2004
Dosar nr. 7145/2004
Şedinţa publică din 15 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 aprilie 2004, reclamantul I.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 1386 din 19 ianuarie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, pentru perioada februarie 1944 - ianuarie 1945.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost strămutat, împreună cu familia, din localitatea de domiciliu, Dorohoi, în comuna Ştirbei, judeţul Romanaţi şi acest refugiu a avut loc ca urmare a persecuţiilor etnice, deoarece trupele sovietice ocupaseră nordul ţării.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 114 din 5 mai 2004, a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa a reţinut că refugierea reclamantului, împreună cu familia, în perioada februarie 1944 - ianuarie 1945, nu a avut loc ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate de către statul român, ci dimpotrivă, statul român a luat măsuri, pentru adăpostirea şi asigurarea locului de muncă.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, I.I., susţinând în esenţă, că a fost refugiat de trei ori, unde nu a avut condiţii de viaţă decente, fiind traumatizaţi moral şi material.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanţă, persoana, cetăţean român, care în perioada arătată, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Este adevărat că potrivit art. 2 din Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanţe, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele, fiind enumerate şi persoanele refugiate.
Dar, aşa cum rezultă, de altfel, în mod expres, acest refugiu trebuie să se fi produs ca urmare a persecuţiilor la care fusese supusă persoana respectivă, din motive etnice.
Or, în cauză, este stabilit că reclamantul a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război: intrarea şi înaintarea pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operaţiunilor militare din a doua parte a celui de al doilea război mondial.
Este de necontestat că şi persoanele care s-au refugiat în localităţile de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război, au avut de suferit toate consecinţele nefavorabile situaţiei de refugiat, dar legiuitorul, prin OG nr. 105/1999, nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii, şi acestei categorii de persoane.
Astfel fiind, cu motivarea de mai sus, soluţia curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.I. împotriva sentinţei civile nr. 114 din 5 mai 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9021/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 9023/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
