ICCJ. Decizia nr. 9076/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 568/CA/2003 - PI din 8 decembrie 2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea precizată a reclamantului A.C., formulată împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor și, totodată, a luat act de renunțarea reclamantului la judecată împotriva pârâților Ministerul de Interne București și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Bihor.
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea de chemare în garanție a pârâtului Ministerul de Interne, împotriva Ministrului Finanțelor Publice București.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că obiectul acțiunii precizate a reclamantului îl reprezintă solicitarea de restituire a unor sume de bani, reprezentând impozit pe venit, în mod nelegal aplicat și reținut în opinia reclamantului, aferent ajutoarelor primite în baza Legii nr. 56/1992, ca și a Legii nr. 138/1999, la trecerea în rezervă a reclamantului, din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Bihor.
Curtea de apel, analizând și interpretând prevederile actelor normative incidente in cauză, respectiv cele ale Legii nr. 56/1992, ale Legii nr. 138/1999, precum și ale O.G. nr. 73/1999, a constatat că numai ajutorul acordat reclamantului în temeiul Legii nr. 138/1999, a fost impozitat, făcându-se în mod corect aplicarea prevederilor O.G nr. 73/1999, care reprezenta actul normativ cadru în materia impozitului pe profit, intrat in vigoare la 1 ianuarie 2000.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, reclamantul A.C., criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul a arătat că în mod greșit a reținut instanța de fond, că sumele ce i-au fost acordate cu titlu de ajutor în baza Legii nr. 139/1999 și Legii nr. 56/1992, au fost în mod corect și legal impozitate, întrucât potrivit art. 5 lit. a) din O.G. nr. 73/1999, ajutoarele primite ulterior trecerii în rezervă nu mai pot fi asimilate drepturilor salariale și, ca atare, nu sunt impozabile.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivului de recurs invocat, ca și în raport cu conținutul actelor normative incidente în cauză, înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerațiuni:
La momentul trecerii sale în rezervă, recurentul-reclamant a beneficiat de plata unor ajutoare speciale, acordate în conformitate cu prevederile Legii nr. 56/1992, ca și ale Legii nr. 138/1999, și contrar celor susținute și prin recursul de fată, din actele dosarului a rezultat că numai ajutoarele primite în baza Legii nr. 138/1999 au fost impozitate potrivit O.G. nr. 73/1999, astfel după cum în mod corect s-a stabilit și cu ocazia soluționării în fond a cauzei.
Recurentul-reclamant a beneficiat de aceste ajutoare în anul 2000, când neimpozitarea prevăzută de art. 31 din Legea nr. 138/1999, nu mai era în vigoare, fiind abrogată expres prin art. 86 al O.G. nr. 73/1999. Acest din urmă act normativ prevedem totodată, că toate veniturile realizate de contribuabili se impozitează, cu excepția situațiilor reglementate în art. 5 și 6, dar care nu sunt aplicabile recurentului, întrucât, prin art. 23 lit. b) din O.G. nr. 73/1999, se prevede expres că sunt asimilate salariilor, în vederea impunerii, și "alte drepturi ale cadrelor militare acordate potrivit legii", din această categorie făcând parte și ajutoarele acordate recurentului-reclamant, în baza Legii nr. 138/1999 și care au fost, așadar, în mod legal supuse impozitării.
în raport cu cele sus arătate, criticile recurentului apar ca nefondate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul formulat a fost respins ca atare, în cauză neexistând nici temeiuri de casare de ordine publică, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9095/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8890/2004. Contencios → |
|---|
