ICCJ. Decizia nr. 8980/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 1236/2004, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamanta S.A.I. M.I. SA a formulat recurs împotriva Avizului nr. 51 din 17 februarie 2004, emis de pârâta C.N.V.M., solicitând obligarea pârâtei de a face interpretarea oficială a Instrucțiunilor nr. 1 din 16 ianuarie 2004, aprobate prin Ordinul nr. 1 din 16 ianuarie 2004, precum și obligarea acesteia la plata de daune cominatorii, de 10 milioane lei pe fiecare zi de întârziere, începând cu data expirării termenului legal în care putea să răspundă solicitării reclamantei privind interpretarea Instrucțiunilor nr. 1/2004.
Prin sentința civilă nr. 1345 din 26 mai 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâta C.N.V.M., având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și dispozițiile art. 4 pct. 4 C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 7 alin. (6) și (7) din O.U.G. nr. 25/2002, aprobate prin Legea nr. 514/2002, privind aprobarea Statutului C.N.V.M.; în consecință, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ.
Fiind legal învestită, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat următoarele:
Prin Ordinul nr. 1 din 16 ianuarie 2004, C.N.V.M. a aprobat Instrucțiunile nr. 1 din 16 ianuarie 2004, cu privire la asigurarea administrării prudențiale a portofoliului unei societăți de investiții financiare.
Reclamanta a considerat că prin art. 2 din Instrucțiunile sus-menționate au fost încălcate și chiar modificate sau completate normele juridice care statuează dreptul societăților, de administrare a investițiilor, de a administra mai multe organisme de plasament colectiv sau organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, conform art. 2 alin. (1) pct. 14 și art. 10 din O.U.G. nr. 26/2002, aprobată prin Legea nr. 513/2002. S-a arătat că motivul invocat privind "administrarea prudențială a portofoliului unei societăți de investiții financiare", nu justifică depășirea cadrului legal stabilit de O.U.G. nr. 26/2002, în acest fel C.N.V.M. abuzând de dreptul de a emite norme și reglementări.
Apreciind că Instrucțiunile nr. 1/2004 vin în contradicție, chiar cu decizia de autorizare a S.A.I. M.I. SA, pârâta a fost notificată prin adresa nr. 339 din 29 ianuarie 2004, pentru interpretarea oficială a instrucțiunilor în discuție. în contextul emiterii Avizului nr. 51 din 17 februarie 2004, s-a reținut că nu s-a răspuns la toate problemele semnalate prin notificare și că interpretarea dată o lipsește pe reclamantă, de un drept dobândit prin lege, respectiv de a administra și alte entități, sub supravegherea C.N.V.M.
Prin întâmpinare, pârâta C.N.V.N. a evidențiat că este eronată fundamentarea cererii de chemare în judecată, pe dispozițiile O.U.G. nr. 26/2002, acestea nefiind aplicabile în cauză și că interdicțiile stabilite prin Instrucțiunile nr. 1/2004, au fost impuse strict la nivelul unei societăți de investiții financiare (S.I.F.) și, deci, nu o privește pe reclamantă.
Acțiunea [denumită "recurs" prin art. 7 alin. (7) din O.U.G. nr. 25/2002] este nefondată și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele:
în realizarea obiectivelor sale, astfel cum sunt prevăzute în Statutul aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002, cu modificările și completările ulterioare, C.N.V.M. a emis Instrucțiunile nr. 1/2004. Acestea au fost aprobate prin Ordinul nr. 1/2004 și publicate în Monitorul Oficial din data de 30 ianuarie 2004.
Prin notificarea nr. 336 din 29 ianuarie 2004, S.A.I. M.I. SA a solicitat pârâtei C.N.V.M., interpretarea oficială a acestor Instrucțiuni.
Prin Avizul nr. 51 din 7 februarie 2004 (art. 2), C.N.V.M. s-a pronunțat asupra considerentelor de oportunitate care au stat la baza Instrucțiunilor nr. 1/2004, respectiv "asigurarea administrării prudențiale a portofoliului unei societăți de investiții financiare".
Pârâta și-a îndeplinit obligația legală ce îi revenea cu privire la interpretarea oficială cerută și nu se justifică cererea reclamantei de a obliga să facă o interpretare oficială, aceasta fiind deja realizată prin Avizul emis la 17 februarie 2004.
Faptul că acest act administrativ nu are conținutul dorit de reclamantă, nu poate fi considerat un refuz nejustificat al C.N.V.M., de a rezolva o cerere în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Nu pot fi primite nici susținerile referitoare la "vătămarea" ce i-a fost cauzată reclamantei prin art. 2 din instrucțiunile contestate.
Aceste instrucțiuni conțin norme prohibitive care privesc în mod direct doar activitatea societăților de investiții financiare și nu au ca efect retragerea autorizației de funcționare a reclamantei, ca societate de administrare a investițiilor, aceasta urmând să își desfășoare activitatea specifică potrivit deciziei de autorizare nr. 110 din 13 ianuarie 2004 și cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8890/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8972/2004. Contencios → |
|---|
