ICCJ. Decizia nr. 9095/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1698, pronunțată la data de 13 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a declinat în favoarea Judecătoriei Buftea, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul D.C., în contradictoriu cu Prefectura județului Ilfov, admițând, astfel, excepția necompetenței materiale invocate în cauză.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că în raport cu obiectul acțiunii formulate de reclamantul D.C., prin care s-a solicitat anularea Ordinului nr. 61 din 6 mai 2004, emis în temeiul Legii nr. 18/1991, de Prefectul județului Ilfov, ce constată dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 600 mp, situat în comuna Dobroești, pe numele tatălui decedat al reclamantului, competența de soluționare a cauzei aparține instanțelor de drept comun, respectiv judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul, conform art. III alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată.
Considerând hotărârea, nelegală și netemeinică, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea lui, modificarea sentinței, în sensul declinării cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, motivat de faptul că obiectul cererii nu îl reprezintă constatarea nulității unui titlu de proprietate, ci anularea unui act administrativ, aspect ce ține de competența instanței de contencios administrativ, care în cazul de față este Tribunalul București.
Examinând cauza, prin prisma motivului de recurs invocat și în raport cu prevederile legale incidente în cauză, înalta Curte a constatat că recursul este nefondat.
Obiectul litigiului inițiat de recurentul-reclamant, îl reprezintă anularea unui ordin emis de Prefectul județului Ilfov, în baza Legii nr. 18/1991, prin care în condițiile art. 23 din acest act normativ, a fost constatat un drept de proprietate privată asupra unei suprafețe de teren situate în comuna Dobroești, județul Ilfov. Un astfel de ordin al prefectului are din punct de vedere legal, o natură complexă, fiind asimilat de lege, titlurilor de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991.
Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (2) și art. 54 din Legea nr. 18/1991, republicată și ale art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, încorporată în textul Legii nr. 18/1991, coroborate cu prevederile art. 1 alin. (2) C. proc. civ., competența de soluționare a acțiunilor îndreptate împotriva ordinului emis de prefect, privind constatarea unui drept de proprietate privată asupra unei suprafețe de teren, aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Terenul în litigiu fiind situat în raza teritorială a Judecătoriei Buftea, în mod corect Curtea de Apel București a stabilit, prin declinare de competență, că acestei instanțe îi revine competența materială de soluționare a cauzei de față.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul formulat a fost respins ca nefondat, în cauză neexistând nici temeiuri de casare de ordine publică, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9071/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 9076/2004. Contencios → |
|---|
