ICCJ. Decizia nr. 9071/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul M.L. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 2056 din 27 august 2003, precum și a adresei nr. 6446 din 14 noiembrie 2003, emise de Casa Județeană de Pensii Cluj, precum și corectarea perioadei de refugiu, ca fiind septembrie 1940 - august 1946, în care să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.
Prin hotărârea nr. 2056 din 27 august 2002, Casa Județeană de Pensii Cluj a admis cererea reclamantului, acordându-i acestuia, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, iar prin adresa nr. 6446 din 14 noiembrie 2003, pârâta a comunicat reclamantului, că, în raport cu perioada prevăzută de lege, stabilirea perioadei menționate s-a făcut în mod corect.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în urma Dictatului de la Viena din 1940, părinții săi s-au refugiat, dar că perioada de refugiu s-a prelungit până în august 1946.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1542 din 15 decembrie 2003, a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că legiuitorul a urmărit ca drepturile stabilite prin Legea nr. 189/2000, să fie acordate doar pe o anumită perioadă (6 septembrie 1940 - 6 martie 1945), cererea de acordare a acestor drepturi pentru o altă perioadă ulterioară, fiind nejustificată.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, M.L., criticând-o pentru netemeinicie și susținând că perioada de acordare a drepturilor stabilite prin Legea nr. 189/2000, poate fi modificată de la caz la caz, pe baza probelor administrate.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se într-una din situațiile enumerate în acest act normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată.
Cum legiuitorul a urmărit ca aceste drepturi să fie acordate, doar pentru o anumită perioadă strict determinată istoric și menționată expres în cuprinsul legii, cererea de extindere a acestor drepturi pentru o perioadă ulterioară apare ca nelegală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9109/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 9095/2004. Contencios → |
|---|
