ICCJ. Decizia nr. 9093/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta T.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 8710 din 30 aprilie 2004, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta a reținut în mod greșit că nu beneficiază de prevederile actului normativ menționat. A menționat că tatăl său a fost refugiat în localitatea Beiuș, începând cu data de 5 septembrie 1942, iar mama s-a refugiat după nașterea și botezul reclamantei, în luna noiembrie 1942.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 373/CA/2004 - P.I. din 7 iunie 2004, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. nr. 8710 din 30 aprilie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și a obligat pârâta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 decembrie 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada strămutării, împreună cu părinții săi, din motive etnice, din localitatea Peștera, în localitatea Beiuș, până în martie 1945, când s-au reîntors în localitatea de domiciliu. Instanța a mai reținut că din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor C.S. și T.N. și extrasul nr. 7277 din 25 noiembrie 2003, eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Bihor, se confirmă refugiul tatălui reclamantei, pe motive etnice, începând cu luna septembrie 1942, iar al soției acestuia, cu fiica, în noiembrie 1942.
împotriva hotărârii Curții de Apel Oradea a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada unei persecuții etnice și nici a situației de persoană refugiată. Extrasul cu nr. C/7277 din 25 noiembrie 2003, eliberat de Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale, atestă în indexul de refugiați pe P.I., iar tatăl reclamantei este P.I.
A mai arătat că nu există acte oficiale din care să rezulte că mama reclamantei și-a urmat soțul în refugiu, împreună cu reclamanta și, de altfel, Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, prevăd acordarea drepturilor, persoanelor obligate să își schimbe domiciliul din motive etnice, or mama reclamantei a ales să plece după soțul ei.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, constând în strămutarea (refugierea) în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Dovedirea situațiilor de persoana persecutată se face potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Decretul - lege nr. 118/1990, modificat și completat prin O.G. nr. 105/1999, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu e posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
în cauză, prima instanță a reținut în mod judicios că reclamanta a făcut dovada calității de persoană refugiată din motive etnice, fiind îndreptățită la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Prin declarațiile autentificate depuse la dosarul cauzei, C.S. și T.N. au confirmat refugiul tatălui reclamantei, pe motive etnice, începând cu luna septembrie 1942, iar al soției acestuia, cu fiica, în noiembrie 1942, din localitatea Peștera, în localitatea Beiuș, până în martie 1945, când s-au reîntors în localitatea de domiciliu, precum și faptul că P.I. din extras este una și aceeași persoană cu I.P. din actele de stare civilă depuse la dosar.
Aceste declarații, coroborate cu extrasul nr. 7277 din 25 noiembrie 2003, eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Bihor, dovedesc cu prisosință împrejurarea că reclamanta T.M. s-a găsit în situația de refugiată, împreună cu familia, în perioada 1 decembrie 1942 - 6 martie 1945.
Pentru aceste considerente și cum în cauză nu se regăsesc nici motive de casare de ordine publică, s-a respins recursul declarat în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9090/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 9036/2004. Contencios → |
|---|
