ICCJ. Decizia nr. 9088/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul F.Z. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mureș, anularea hotărârii nr. 4495 din 12 iunie 2003, emisă de această autoritate și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă și ca atare, îndeplinește condițiile impuse de această lege.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 376 din 29 septembrie 2003, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 4495/2003 a Casei Județene de Pensii Mureș și a obligat pârâta, să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 20 mai 1951 - 20 aprilie 1954.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din copia livretului militar rezultă că în perioada anilor 1951 - 1954, contestatorul a efectuat stagiul militar, ca "mână de lucru" și a fost lăsat la vatră, ca soldat neinstruit.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că reclamantul a efectuat serviciul militar într-o unitate militară, iar Legea nr. 309/2002 condiționează prin art. 1, satisfacerea stagiului militar în detașamente de muncă.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Stabilirea drepturilor prevăzute de legea menționată se face, așa cum rezultă din art. 6 alin. (2) al aceluiași act normativ, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare și din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.
Din livretul militar al reclamantului reiese că acesta a fost încorporat la 21 mai 1951, la U.M. 04379, iar la 20 aprilie 1954 a fost lăsat la vatră.
Așa fiind și în lipsa unor dovezi clare din care să rezulte că reclamantul a satisfăcut serviciul militar într-o unitate de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, precum și a identificării unității militare la care a fost încorporat, în sensul dacă face parte sau nu din unitățile de muncă aflate în subordinea Ministerului Apărării Naționale, exceptate de la aplicarea Legii nr. 309/2002, urmează a aprecia că instanța fondului a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
Pentru o bună soluționare a cauzei, se impune casarea hotărârii și trimiterea, spre rejudecare, la aceiași instanță, în vederea suplimentării probelor, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Legea nr. 309/2002, în sensul arătat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9060/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8968/2004. Contencios → |
|---|
