ICCJ. Decizia nr. 9096/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 9096/2004
Dosar nr. 8038/2004
Şedinţa publică din 17 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul F.M. a contestat hotărârea Casei Judeţene de Pensii Harghita nr. 5619 din 27 mai 2004, solicitând obligarea acestei autorităţi să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 30 octombrie 1949 - 6 ianuarie 1951 şi 3 aprilie 1952 - 2 ianuarie 1954, întrucât în această perioadă a efectuat serviciul militar în unităţi (detaşamente) de muncă aparţinând Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 215 din 6 septembrie 2004, a admis contestaţia petiţionarului F.M. A anulat hotărârea nr. 5619 din 27 mai 2004 şi a obligat intimata să emită o nouă hotărâre prin care să constate că perioada 30 octombrie 1949 - 6 ianuarie 1951 şi 3 aprilie 1952 - 2 ianuarie 1954, petiţionarul s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002, fiind îndreptăţit la drepturile specifice prevăzute de dispoziţiile art. 2, 4 şi 5 din legea menţionată, începând cu 1 septembrie 2002.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din livretul militar depus în copie la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a efectuat serviciul militar la Grup dep. Aero nr. 2 Bucureşti şi U.M. 04742 Săcălar, ca „mână de lucru", în perioada 30 octombrie 1949 - 6 ianuarie 1951 şi 3 aprilie 1952 - 2 ianuarie 1954.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Harghita, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că pentru perioada 14 ianuarie 1950 - 6 ianuarie 1951, Casa Judeţeană de Pensii Harghita a emis Decizia de revizuire nr. 230 din 1 iulie 2004, constatând că reclamantul F.M. a efectuat serviciul militar în cadrul Grup dep. Aero nr. 2 Bucureşti, care a aparţinut detaşamentelor de muncă ale Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Pentru cealaltă perioadă solicitată, reclamantul nu beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, întrucât a efectuat serviciul militar la U.M. 04792 Săcălar şi chiar dacă a fost folosit ca „mână de lucru", nu poate fi considerat ca aflându-se în aceeaşi situaţie cu persoanele care au îndeplinit serviciul militar în detaşamente de muncă.
Pe de altă parte, a criticat sentinţa instanţei de fond, şi sub aspectul perioadei care a fost avută în vedere pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. A precizat că, deşi legea are în vedere perioada 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961, instanţa de fond a acordat drepturi, reclamantului, pentru perioade anterioare celei prevăzute de lege (începând cu 30 octombrie 1949).
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, modificându-se în parte sentinţa atacată, în ceea ce priveşte perioada pentru care s-au stabilit drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate de această lege, numai persoanele, cetăţeni români, care au efectuat stagiul militar în cadrul unor detaşamente de muncă aparţinând Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Astfel că, sub acest prim aspect, critica recurentei este întemeiată, întrucât instanţa de fond a acordat drepturi începând cu 30 octombrie 1949, iar nu cu 14 ianuarie 1950, cu toate că legea precizează expres perioadele avute în vedere la acordarea drepturilor.
Totodată, instanţa de recurs constată că prin Decizia nr. 230 din 1 iulie 2004, recurenta-pârâtă a acordat indemnizaţia şi drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 14 ianuarie 1950 - 6 ianuarie 1951.
În ceea ce priveşte critica formulată cu privire la acordarea de către instanţa de fond, a drepturilor prevăzute de lege, şi pentru perioada 3 aprilie 1952 - 2 ianuarie 1954, instanţa de recurs o apreciază ca întemeiată.
Din livretul militar seria Bd nr. 038560, rezultă că reclamantul, în perioada 3 aprilie 1952 - 2 ianuarie 1954 a efectuat stagiul militar, fiind folosit ca „mână de lucru".
Or, câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar într-o unitate organizată în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de la recunoaşterea drepturilor sale.
Faptul că se constată de către recurentă, apartenenţa unităţilor militare la care reclamantul a îndeplinit serviciul militar, la Direcţia Generală a Serviciului Muncii, invocându-se subordonarea faţă de Ministerul Forţelor Armate, nu prezintă importanţă în soluţionarea cauzei, deoarece s-ar ajunge nesocotirea scopului reparator al legii, şi anume, acela de a recompensa persoanele care au fost obligate să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze serviciul militar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Harghita împotriva sentinţei nr. 215 din 6 septembrie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi admite în parte acţiunea formulată de reclamantul F.M.
Anulează hotărârea nr. 5619 din 27 mai 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Harghita şi obligă pârâta să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 3 aprilie 1952 - 2 ianuarie 1954, începând cu data de 1 septembrie 2002.
Constată că pentru perioada 14 ianuarie 1950 - 6 ianuarie 1951, pârâta a acordat drepturile solicitate de reclamant, prin Decizia de revizuire nr. 230 din 1 iulie 2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9086/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 9110/2004. Contencios. Conflict negativ de... → |
|---|
