ICCJ. Decizia nr. 9075/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi banesti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 9075/2004
Dosar nr. 1768/2004
Şedinţa publică din 17 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 15 ianuarie 2003 şi înregistrată sub nr. 670 din 15 ianuarie 2003, la Tribunalul Cluj, reclamantul M.C. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, să se pronunţe o hotărâre, prin care pârâtul să fie obligat la plata sumei de 24.675.730 lei, reprezentând ajutor de şomaj şi alocaţie de sprijin la trecerea în rezervă şi la 38.746.406 lei, reprezentând ajutoarele şi plăţile compensatorii rămase neachitate la data trecerii în rezervă, sumă ce urmează a fi actualizată.
În susţinerea acţiunii sale, reclamantul a motivat că a fost trecut în rezervă, la data de 15 februarie 2000, nefiindu-i acordate drepturile băneşti legale, conform prevederilor OG nr. 7/1998 şi de Legea nr. 138/1999.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin încheierea nr. 267 din 20 martie 2003, a declinat competenţa soluţionării acţiunii, în favoarea Judecătoriei Cluj, apreciind că raporturile juridice dintre părţi nu pot fi calificate, ca fiind raporturi de muncă, pentru a fi reglementate de Legea nr. 168/1999 şi Legea nr. 19/2000, caracterizându-le, ca raporturi atipice, şi competenţa aparţinând instanţei de drept comun, judecătoria.
Judecătoria Cluj, unde dosarul s-a înregistrat sub nr. 4567/2003, a pronunţat sentinţa civilă nr. 5862 din 2 iulie 2003, prin care a admis excepţia necompetenţei materiale şi a trimis cauza, spre soluţionare, Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, constatând că problema competenţei a fost stabilită în mod definitiv, prin Decizia nr. 3761 din 20 noiembrie 2001, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, în dosarul nr. 2793/2001, în sensul că în cauză se solicită sume reţinute cu titlu de impozit, pe care pârâta a refuzat să le achite, reţinându-le, prin vătămarea unui drept pretins de reclamant, vătămare ce se regăseşte în prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a înregistrat cauza, sub nr. 5576 din 22 iulie 2003, iar prin sentinţa nr. 1253 din 22 octombrie 2003, a respins ca inadmisibilă, acţiunea reclamantului, şi ca o consecinţă, şi cererea de chemare în garanţie şi cererea reconvenţională formulate de pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul nu a formulat o plângere prealabilă administrativă, conform art. 5 din Legea nr. 29/1990, astfel că acţiunea este inadmisibilă, fiind respinse ca inadmisibile, şi cererile pârâtei.
Împotriva acestei sentinţe, nr. 1253/2003, a declarat recurs, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, criticând hotărârea Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca fiind dată cu încălcarea competenţei materiale a altei instanţe, care trebuie să fie judecătoria, iar pe de altă parte, greşit s-a respins cererea reconvenţională şi cererea de chemare în garanţie, care aveau ca obiect, obligarea reclamantului, la restituirea unor sume încasate peste drepturile legale.
Recursul este nefondat.
Este de reţinut că în ceea ce priveşte competenţa soluţionării cauzei, aceasta a fost stabilită în mod definitiv, de către Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 3761 din 20 noiembrie 2001, în dosarul nr. 2793/2001, această critică fiind, deci, nefondată, fiind stabilit că în cauză este pretins a fi vătămat un drept al reclamantului, prin reţinerea unor sume cu titlu de impozit, cu ocazia trecerii sale în rezervă.
Cu referire la critica ce se referă la respingerea cererii de chemare în garanţie şi a cererii reconvenţionale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că şi această critică este nefondată.
În ceea ce priveşte chemarea în garanţie, reglementată de art. 60 - 63 C. proc. civ., trebuie precizat că soluţia instanţei este dependentă de caracterul incident al acesteia, faţă de cererea principală, astfel că instanţa de fond corect a motivat şi pronunţat respingerea acestei cereri, atât timp, cât acţiunea principală a fost respinsă.
Instanţa de fond a motivat judicios şi legal, respingerea cererii reconvenţionale, pentru administrarea unei asemenea cereri, legea impunând existenţa unei legături între aceasta şi cererea principală, adică să izvorască din aceeaşi cauză, din acelaşi raport juridic.
În conformitate cu considerentele expuse, urmează a se respinge recursul, ca nefondat, sentinţa pronunţată fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 1253 din 22 octombrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9070/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 4/2004. Contencios → |
|---|
