ICCJ. Decizia nr. 9078/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 9078/2004
Dosar nr. 4165/2004
Şedinţa publică din 17 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta P.L. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 8373/7367 din 10 octombrie 2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că pârâta a interpretat în mod greşit actele depuse la dosar şi, aplicând eronat legislaţia, a concluzionat că nu beneficiază de prevederile actului normativ menţionat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 199 din 4 februarie 2004, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 8373/7367 din 10 octombrie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada iunie 1940 - martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada refugierii împreună cu familia sa, din oraşul Bălţi (Basarabia), în oraşul Caracal, în anul 1940, aşa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv Decizia de pensionare IOVR, act al Crucii Roşii Caracal, diploma de absolvire a liceului.
Actul de naţionalitate întocmit la data de 25 noiembrie 1943, de Primăria oraşului Bălţi, pentru mama reclamantei, C.T., nu poate fi interpretat decât prin coroborare cu actul nr. 279/223 din 27 mai 1943, eliberat de Primăria comunei Căinarii Vechi - România şi din care rezultă că mama reclamantei a solicitat un certificat de naţionalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că reclamanta nu a adus dovezi în sprijinul persecuţiei etnice.
Un alt motiv de recurs este acela că prima instanţă a dispus acordarea drepturilor începând cu luna iunie 1940, depăşind cadrul legal, în sensul că perioada de acordare a drepturilor are limite imperative (6 septembrie 1940 - 6 martie 1945).
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată întemeiat cel de-al doilea motiv de recurs, urmând a modifica sentinţa civilă atacată, în limitele perioadei de acordare a drepturilor prevăzute expres în OG nr. 105/1999.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 199 din 4 februarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 8373/7367 din 10 octombrie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a obligat pârâta să recunoască reclamantei, încadrarea în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada iunie 1940 - martie 1945.
Or, cadrul legal instituit prin OG nr. 105/1999, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, stabileşte ca perioadă de acordare a drepturilor: 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la inexistenţa unor dovezi în sensul persecuţiei etnice, urmează a fi respins, constatându-se că instanţa de fond a soluţionat în mod corect cererea, sub acest aspect.
Declaraţiile martorilor L.B. şi S.E., precum şi înscrisurile oficiale depuse la dosarul cauzei: Decizia de pensionare IOVR nr. 3233 din 24 ianuarie 1943, eliberată de Casa de Pensii Caracal, actul aparţinând Crucii Roşii Caracal, din 1940, carnetul de identitate nr. 63/21632, emis de Ministerul de Interne, fac dovada refugiului reclamantei împreună cu familia, din oraşul Bălţi (Basarabia), în oraşul Caracal din România.
Pentru considerentele expuse, urmează a se admite recursul declarat şi a se modifica hotărârea atacată, în sensul acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 199 din 4 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că se acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 9086/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
