ICCJ. Decizia nr. 998/2004. Contencios. Anulare partiala Hotarâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 998/2004
Dosar nr. 2363/2003
Şedinţa publică din 9 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 15 ianuarie 2003 şi înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta Federala Teritorială a Cooperativelor de Consum F. Maramureş, în calitate de mandatar al C. Mireşu Mare, a chemat în judecată ca pârât, Guvernul României şi a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul, să se anuleze în parte HG nr. 934/2002, anume din Anexa nr. 40 nr. crt. 8- Magazine săteşti – 7 clădiri , privind imobilele clădiri din comuna Mireşu Mare .
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că respectivele imobile sunt proprietatea cooperativei, nu a unităţilor administrativ-teritoriale sau a satului, nefiind de uz sau interes public, nelegal fiind incluse în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale, iar ulterior aprobat acest inventar, prin hotărârea de guvern criticată.
În cauză au formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului, Ministerul de Interne şi Administraţiei Publice şi Consiliul Local Mireşu Mare, cerere în interes propriu, invocând lipsa calităţii procesuale active şi pe fond, respingerea acţiunii.
Constatând că pe rolul instanţei mai erau înregistrate şi dosarele nr. 522 şi nr. 1290/2003, pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceeaşi calitate a părţilor, fiind îndeplinite cerinţele art.163 C. proc. civ., prin încheierile nr. 246 din 19 martie 2003 şi nr. 365 din 9 aprilie 2003, au fost trimise aceste dosare la dosarul nr. 507/2003, fiind admisă excepţia de litispendenţă de către secţia comercială şi de contencios administrativ din cadrul Curţii de Apel Cluj.
Prin sentinţa nr. 363 din 9 aprilie 2003, instanţa de fond sesizată a respins excepţiile invocate de intervenienţi privind calitatea procesuală activă a reclamantei, aceasta reclamând încălcarea dreptului său de proprietate, a respins cererile de intervenţie şi a admis acţiunea reclamantei, dispunând anularea parţială a HG nr. 934/2002, în sensul celor pretinse de reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că reclamanta are un drept de proprietate, respectiv fiind un proprietar extratabular, având, deci, justificată calitatea procesuală activă, iar prin includerea bunurilor mobile în HG nr. 934/2002, pârâtul a vătămat dreptul de proprietate al reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Guvernul României, criticând hotărârea, ca fiind pronunţată cu aplicarea greşită a legii, Guvernul respectând prevederile legale în adoptarea actului normativ, în sensul că a avut la bază un inventar însuşit prin hotărâre de către Consiliul local, ce a fost necontestată, astfel că şi Consiliul Judeţean Maramureş a înaintat inventarul definitiv pe scară ierarhică,la Ministerul Administraţiei, după cum şi neintroducerea în cauză a Ministerului Administraţiei Publice şi a Consiliului Local Mireşu Mare, prin respingerea ca inadmisibilă a acestei cereri, este nelegală.
Analizând sentinţa recurată asupra criticilor formulate şi în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, în conformitate cu considerentele ce se vor expune.
Prin art. 21 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 ,privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale, se însuşeşte prin hotărârea autorităţii publice a unităţii respective, iar apartenenţa la domeniul respectiv a bunurilor cuprinse în inventar, se face prin hotărâre de guvern.
Reclamanta nu a criticat şi nu a cerut anularea hotărârii Consiliului local, privind inventarul bunurilor ce aparţin comunei Mireşu Mare, astfel că acest inventar a fost cuprins în centralizatorul Consiliului judeţean şi apoi prin HG nr. 934/2002, se atestă apartenenţa bunurilor, la domeniul public de interes local. Această hotărâre de guvern nu are efect constitutiv de drepturi, ci se atestă regimul juridic, delimitează proprietatea publică, de proprietatea privată a comunelor, oraşelor sau municipiilor din judeţul respectiv.
Reclamanta nu invocă greşita delimitare, ci încălcarea dreptului de proprietate, ori actul normativ contestat nu vatămă acest drept de proprietate al reclamantei,
În mod greşit instanţa de fond reţine că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate, ca proprietar extratabular, că a fost acceptat ca plătitor de impozite. Aceste motivare şi constatare este greşită, deoarece în sistemul de carte funciară, potrivit art. 17 din Legea nr. 115/1938, intabularea are efect constitutiv de drepturi reale, iar în lipsa înscrierii în CF, sistemul proprietăţii extratabulare are o aplicare limitată, numai în cazul convenţiilor în care una din părţi sau terţ au avut cunoştinţă de existenţa dreptului real neintabulat. Numai în acest caz se poate opune celelalte părţi, lipsa înscrierii în CF, a dreptului real, ori în speţă ne aflăm în domeniul reglementării unui raport juridic de drept public.
Cum prin HG nr. 934/2002 a fost atestată o situaţie a domeniului public al comunei, urmare a Hotărârii Consiliului Local Mireşu Mare, hotărâre ce nu a fost supusă criticilor şi căilor de atac legale, rămânând definitivă, nu se constată a fi îndeplinite cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990, această constatare rezultând din faptul că destinaţia, delimitare, atestarea s-a făcut de pârât, cu respectarea prevederilor legale, HG nr. 934/2002 fiind emisă pe baza şi în executarea Legii nr. 213/1998.
Nefiind îndeplinite cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990, instanţa de fond greşit desemnând admiterea acţiunii, sentinţa recurată este nelegală, urmând a se admite recursul, ca fondat, casată sentinţa nr. 363/2003, iar în fond va fi respinsă acţiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 363 din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 996/2004. Contencios. Anulare proces-verbal de... | ICCJ. Decizia nr. 999/2004. Contencios. Anulare partiala... → |
|---|
