ICCJ. Decizia nr. 1458/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1458/2004
Dosar nr. 3334/2003
Şedinţa publică din 20 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 29 ianuarie 2001, Cabinetul Individual Dr. I.C. a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Slatina, să se dispună anularea deciziei nr. 1750 din 28 decembrie 2000, emisă de primul pârât, precum şi a procesului-verbal nr. 40429 din 26 iulie 2000, încheiat de un inspector al ultimei pârâte, ca nelegale.
Pe cale de consecinţă, reclamantul a cerut exonerarea sa de obligaţia de plată a sumei de 13.458.570 lei, reprezentând plăţi anticipate în contul impozitului pe venit, stabilită prin Decizia de impunere emisă de aceeaşi administraţie financiară.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că actul administrativ jurisdicţional emis de Ministerul Finanţelor Publice, se întemeiază pe interpretarea eronată a dispoziţiilor legale (pct. 6 din anexa 1 a Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 215/2000).
Datorită acestei interpretări, a fost menţinută greşeala săvârşită prin procesul-verbal de control şi Decizia de impunere rectificativă, acte prin care bugetul de liberă practică medicală a fost inclus în venitul impozabil, cu consecinţa creşterii spectaculoase a impozitului, de la 1.620.000 lei, la suma de 15.078.570 lei, în condiţiile în care veniturile pe semestrul II ale anului 2000, au înregistrat o tendinţă descrescătoare.
Referitor la deducerile personale, reclamanta a precizat că acestea nu au fot luate în calcul, tot ca urmare a interpretării eronate a legii. Că, din moment ce pentru stabilirea plăţilor anticipate din impozit, se procedează la extrapolarea veniturilor ce urmează a se realiza, nu există motiv pentru a se omite deducerile respective din calcul, cu atât mai mult, cu cât ele au un caracter cert şi reprezintă un drept legitim al contribuabilului.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, reînvestită cu soluţionarea pricinii, ca urmare a casării cu trimitere a unei hotărâri anterioare, prin sentinţa civilă nr. 158 din 11 aprilie 2003, a admis acţiunea şi a anulat actele administrative supuse controlului jurisdicţional. De asemenea, a obligat pe pârâta Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Slatina, să recalculeze impozitul pe venit datorat de reclamant, cu excluderea bugetului de liberă practică şi a deducerilor prevăzute de lege.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune, în raport cu concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, precum şi cu răspunsul expertului de obiecţiuni, potrivit cărora, reclamantul Cabinetul medical I. Constanţa a realizat un venit în sumă de 801.496.005 lei, justificat integral la C.A.S. Olt, iar cheltuielile efectuate de cabinet, deductibile fiscal, sunt de 14.971.597 lei.
Pentru anul 2000, ea a datorat suma de 13.242.320 lei, cu titlu de impozit pe venit, dar a achitat suma de 15.192.407 lei şi pentru neplata la termen, expertul a calculat majorări în sumă de 1.070.080 lei.
A precizat că I.C. a achitat cu acest titlu, mai mult cu 575.704 lei, astfel că nu mai datorează nici o sumă de bani la bugetul statului.
În legătură cu bugetul de liberă practică, s-a motivat că acesta nu reprezintă un venit pentru cabinetul medical şi că reclamanta este doar administratorul sumelor de bani, pe care le justifică către C.A.S. Olt.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt.
În cadrul unei prime critici, recurenta a susţinut că instanţa de fond a pronunţat sentinţa, în baza unei expertize contabile nelegale, efectuată fără citarea sa, deşi această neregularitate procedurală a fost invocată în întâmpinare.
Din această cauză nu a avut posibilitatea să-şi expună apărările şi să combată afirmaţiile părţii adverse.
Critica este întemeiată.
Expertiza contabilă încuviinţată de curtea de apel, în fond după casare, a fost efectuată de expertul D.Ş., care a citat în acest scop, numai pârâta Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Slatina şi pe reclamant.
Deşi nulitatea raportului de expertiză a fost invocată de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, prin întâmpinare şi s-a cerut refacerea lui, la termenul din 11 aprilie 2003, instanţa a păşit la soluţionarea cauzei.
Procedând în modul arătat şi fundamentându-şi hotărârea, exclusiv pe constatările expertului contabil [care sunt cuprinse într-un raport întocmit cu nesocotirea prevederilor art. 208 alin. (1) C. proc. civ.], fără examinarea chiar sumară, a apărărilor formulate de organele financiare, curtea de apel a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică.
Concluzia se impune, şi pentru motivul că, deşi în preambulul sentinţei s-a menţionat lipsa pârâţilor, în alineatul final al aceleiaşi părţi introductive sunt consemnate concluziile reprezentantului Ministerului Finanţelor Publice, pentru admiterea acţiunii, conform expertizei.
Pe de altă parte, în considerentele sentinţei, se face referire la răspunsul expertului la obiecţiuni, care însă, nu a fost întocmit şi nici ataşat în dosar.
Având în vedere deficienţele mai sus arătate, urmează a se admite recursul şi a fi casată sentinţa, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de fond.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de trimitere va examina, sub forma unor apărări de fond, şi celelalte critici formulate de organul financiar, în motivele de recurs, a căror analiză în această fază procesuală, devine inutilă faţă de rezolvarea dată recursului.
Văzând şi dispoziţiile art. 105 alin. (2), art. 261 pct. 5, art. 304 pct. 7 şi 10 şi art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice şi de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Slatina, împotriva sentinţe civile nr. 158 din 11 aprilie 2003, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1455/2004. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 1469/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
