Personal vamal. Salarizare. Condiţii de aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 192/2002 aprobată prin Legea nr. 228/2003. Interpretarea legii.
| Comentarii |
|
Interpretarea unor dispoziţii ale O.U.G.nr. 192/2002 ca fiind confuze, nu creează pentru pârâtă posibilitatea legală de a emite o decizie în care să nu aplice prevederile de majorare a salariului cu 20%. Este de principiu că dreptul referitor la majorare a fost acordat prin O.U.G.nr. 192/2002, începând cu data de 1 ianuarie 2003, şi nu cu data aprobării prin lege a acestei ordonanţe. Interpretarea literală a dispoziţiilor legale confuze trebuia completată cu interpretarea sistematică, precum şi cu interpretarea teleologică din care rezultă că voinţa legiuitorului a fost ca începând cu data de 1 ianuarie 2003, personalul vamal să primească drepturi salariale majorate cu 20%.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 7609 din 15 Octombrie 2004
Reclamantul C.P. a chemat în judecată Direcția Generală a Vămilor și a solicitat ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună anularea Deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de conducătorul pârâtei și aplicarea prevederilor O.U.G.nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, în sensul majorării salariului de bază cu 20%, începând cu data de 1 ianuarie 2003.
în motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că pârâta a stabilit greșit salarizarea sa, fără a aplica salarizarea majorată cu 20%, că a parcurs procedura instituită de art. 26 din actul normativ menționat și a primit un răspuns nelegal.
Curtea de Apel Iași, Secția contencios administrativ, prin sentința nr. 197/CA din 24 noiembrie 2003 a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea Deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003 emisă de pârâtă, a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile O.U.G.nr. 192/2002, în sensul majorării salariului de bază cu 20% (anexa 3 B) și pe cale de consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma aferentă pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că drepturile salariale majorate conform O.U.G.nr. 192/2002 se aplică cu 1 ianuarie 2003 și nu cu data aprobării acesteia prin Legea nr. 228/2003 când se pretinde că a fost adusă și corectura unor greșeli structurate în O.U.G. nr. 192/2002, cum a pretins și acționat pârâta.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, Autoritatea Națională a Vămilor, continuatoarea fostei Direcții Generale a Vămilor, susținând sintetic, că instanța de fond a luat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Astfel, recurenta susține că potrivit pct. 1 din nota la anexa III a O.U.G.nr. 192/2002, salariile de bază pentru personalul vamal sunt mai mari cu 20%, față de salariile prevăzute la punctele 1, 3, 4, 7 și 9 la Cap.A din prezenta anexă, prevedere care a fost eronată, deoarece personalul vamal din cadrul Direcțiilor generale vamale și birourilor vamale este salarizat conform Cap.B din anexa în discuție - III, iar Cap.A se referă la cele 4 puncte ce privesc salariile de bază pentru funcții publice de conducere.
A mai motivat recurenta că prin Legea nr. 228/2003 s-a realizat corectura normală, ceea ce a permis acordarea majorării de 20%, dar cu data intrării în vigoare a Legii nr. 228/2003 și nu de la 1 ianuarie 2003.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că prin prevederile generale ale O.U.G.nr. 192/2002 privind drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici și din pct. 1 din B. la anexa III, rezultă că s-a dispus ca salariile de bază ale personalului vamal să fie mai mari cu 20% față de celelalte salarii.
De asemenea, este de reținut că la pct. 1 din nota la anexa III a O.U.G. nr. 192/2002 s-a făcut trimitere la punctele 1, 3, 4, 7, și 9 la Cap.A. în loc de Cap. B, la anexă, inadvertență ce a fost corectată cu ocazia aprobării O.U.G. nr. 192/2002 prin Legea nr. 228/2003.
Invocând această eroare, pârâta nu a acordat personalului vamal de la Direcțiile regionale și Birourile vamale, majorarea salarială de 20%, ceea ce reprezintă o greșită aplicare a legii cu consecința vătămării aduse personalului îndreptățit la această salarizare majorată.
Faptul că dispozițiile menționate din pct. 1 al Notei la anexa III din O.U.G.nr. 192/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 949 din 24 noiembrie 2002, erau confuze, nu crea pentru pârâtă posibilitatea legală de a emite decizia nr. 158/30 ianuarie 2003 în care să nu aplice prevederile de majorare a salariului cu 20%. Este de principiu că dreptul referitor la majorare a fost acordat prin O.U.G.nr. 192/2002, începând cu data de 1 ianuarie 2003, nu cu data aprobării acestei Ordonanțe.
Interpretarea literală a dispozițiilor legale confuze trebuia completată cu interpretarea sistematică, care ar fi permis să se conchidă că este vorba de Cap.B și nu de Cap.A, precum și cu interpretarea teleologică din care rezultă că voința legiuitorului a fost ca începând cu data de 1 ianuarie 2003 personalul vamal să primească drepturi salariale majorate cu 20% .
în consecință, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← Corpul Gardienilor Publici. Obligativitatea plăţii TVA-ului... | Secretar al Consiliului local. Nelegalitatea plăţii... → |
|---|
