Magistrat pensionar. Vechime continuă în magistratură de 24 de ani. Dreptul la plata indemnizaţiei egale cu 5 salarii de bază nete. Legalitatea neacordării indemnizaţiei. Principiul neretroactivităţii legii
| Comentarii |
|
Potrivit art. 104 din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, cu modificările şi completările ulterioare, magistraţii cu o vechime continuă în magistratură în ultimii 20 de ani, înainte de data pensionării, beneficiază la această dată de o indemnizaţie egală cu 5 salarii de bază nete, dar aceste dispoziţii au fost introduse prin Legea nr. 142/1997 care a fost publicată în M. Of., Partea I nr. 170 din 25 iulie 1997. Or, aplicarea acestor dispoziţii legale unui raport juridic care şi-a produs efectele la data de 1 iunie 1990 echivalează cu o aplicare retroactivă a legii, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor legale şi constituţionale care interzic acest lucru.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 7290 din 30 Septembrie 2004
Prin sentința civilă nr. 110 din 26 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat Ministerul Justiției să-i recunoască dreptul la plata indemnizației egală cu 5 salarii nete, prevăzută de art. 104 din Legea nr. 92/1992, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta a avut o vechime continuă în magistratură mai mare de 20 de ani, astfel că potrivit prevederilor art. 104 din Legea nr. 92/1992, introdus prin Legea nr. 142/1997, este îndreptățită să primească indemnizația egală cu 5 salarii de bază nete, la data când a fost eliberată din funcție din motive neimputabile.
împotriva acestei soluții a formulat recurs Ministerul Justiției susținând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal (art. 304 pt. 9 C. proc. civ.) prevederile legale în materie fiind interpretate în mod greșit.
Recursul este întemeiat.
Este necontestat că intimata - reclamantă avea la data eliberării din funcție - data de 1 iunie 1990, când a fost pensionată pentru limită de vârstă - o vechime continuă în magistratură mai mare de 20 de ani.
într-adevăr, potrivit art. 104 din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, cu modificările și completările ulterioare, magistrații cu o vechime continuă în magistratură în ultimii 20 de ani, înainte de data pensionării, beneficiază la această dată de o indemnizație egală cu 5 salarii de bază nete, dar aceste dispoziții au fost introduse prin Legea nr. 142/1997 care a fost publicată în M. Of., Partea I nr. 170 din 25 iulie 1997.
Or, aplicarea acestor dispoziții legale unui raport juridic care și-a produs efectele la data de 1 iunie 1990 echivalează cu o aplicare retroactivă a legii, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor legale și constituționale care interzic acest lucru.
în ceea ce privește situația survenită ulterior datei de pensionare, când intimata - reclamantă și-a reluat activitatea, prin cumul cu pensia, în funcția de consilier juridic în cadrul Ministerului Justiției, până la data de 1 septembrie 2003, dispozițiile art. 104 din Legea nr. 92/1992 nu sunt aplicabile, această nouă perioadă fiind o perioadă distinctă și sub limita duratei prevăzute de lege.
în concluzie, recursul a fost admis.
| ← ICCJ. Decizia nr. 117/2004. Contencios | Corpul Gardienilor Publici. Obligativitatea plăţii TVA-ului... → |
|---|
