ICCJ. Decizia nr. 1046/2005. Contencios. Refuz nejustificat răspuns. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1046/2005
Dosar nr. 8605/2004
Şedinţa publică din 21 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 aprilie 2004, reclamantul M.N. a solicitat, în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, să i se comunice răspunsul la cererile sale de a studia dosarele penale nr. 5.732/P/2002, nr. 5.733/P/2002, nr. 7.973/P/2003 şi nr. 2.093/VIII-I/2003, înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1, în care figurează ca parte vătămată.
A mai solicitat prin cererea sa, obligarea pârâtei să afişeze numele procurorului de serviciu la sediul parchetului, precum şi daune cominatorii în sumă de 1.000.000 lei pe fiecare zi de întârziere, până la data la care i se va permite studierea dosarelor menţionate.
Primind cererea, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi litigii de muncă, a declinat competenţa de soluţionare a acesteia, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, în baza dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 6 din Legea nr. 29/1990.
Primind cererea, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând în esenţă că drepturile invocate de reclamant, de a i se permite studierea dosarelor, cad sub incidenţa procedurii penale, astfel încât reglementarea lor urmează această lege specială, iar în ceea ce priveşte celelalte acte normative, respectiv Legea nr. 544/2001 şi Legea nr. 29/1990, acestea nu sunt aplicabile în cauză, pentru că, pe de o parte, dosarele penale nu cuprind informaţii de interes public, iar pe de altă parte, reclamantul nu este titularul unui drept recunoscut de lege, care să fi fost vătămat prin refuzul pârâtului de a-i soluţiona cererile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, M.N., reiterând în motivele respective, argumentaţia din cererea introductivă.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Potrivit art. 1 din Legea 29/1990, „Orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, prin acte administrative sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi publice de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente (...)".
În speţă, recurentul nu a făcut dovada unui drept recunoscut de lege, în condiţiile Legii nr. 29/1990, drepturile invocate fiind, aşa cum corect a stabilit instanţa de fond, drepturi procesuale reglementate prin legislaţia în materie, respectiv Codul de procedură civilă.
În raport cu aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.N., împotriva sentinţei civile 2376 din 27 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1039/2005. Contencios. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 1050/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
