ICCJ. Decizia nr. 1053/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1053/2005
Dosar nr. 8509/2004
Şedinţa publică din 21 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 noiembrie 2004, reclamanta O.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, anularea hotărârii nr. 19696 din 4 mai 2004, emisă de pârâtă, pe motiv că prin hotărârea menţionată i-a fost recunoscută „numai indemnizaţia prevăzută în OUG nr. 242/2000, fără a mai primi şi „pensia de urmaş", în urma decesului soţului său, care a fost refugiat din motive etnice.
Prin sentinţa civilă nr. 264 din 21 octombrie 2004, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin hotărârea Casei Judeţene de Pensii Constanţa, nr. 19696 din 4 mai 2004, s-a admis cererea reclamantei şi i s-a stabilit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare a lui O.N., beneficiar la rândul său, al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi s-a dispus acordarea acestora, începând cu 1 septembrie 2003. În ceea ce priveşte OUG nr. 242/2000, la care reclamanta face referire, acest act normativ nu reglementează o indemnizaţie distinctă de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cum greşit a înţeles reclamanta, ci modifică dispoziţiile acesteia, numai în sensul mărimii cuantumului indemnizaţiei ce se acordă.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal, a declarat recurs, reclamanta, susţinând, ca şi în acţiune, că i s-a acordat numai indemnizaţia prevăzută de OUG nr. 242/2000, nu şi „pensia de urmaş", conform Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
În mod corect instanţa de fond a stabilit că recurentei i-au fost recunoscute de către intimată, drepturile solicitate, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al datei de la care s-a dispus acordarea, începând cu întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, aşa cum prevede art. 3 din Legea nr. 189/2000.
Este evidentă confuzia pe care recurenta o face, considerând că Legea nr. 189/2000 şi OUG nr. 242/2000 prevăd două indemnizaţii diferite.
În realitate, cum corect a stabilit Curtea de Apel Constanţa, Legea nr. 189/2000 prevede, în art. 3, o indemnizaţie de 130.000 lei în favoarea soţului supravieţuitor, dacă nu s-a căsătorit, iar OUG nr. 242/2000 modifică numai cuantumul acestei indemnizaţii, la 300.000 lei.
Faţă de aceste considerente cum în cauză nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.E. împotriva sentinţei civile nr. 264 din 21 octombrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1047/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1054/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
