ICCJ. Decizia nr. 1041/2005. Contencios. Anulare parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1041/2005
Dosar nr. 8266/2004
Şedinţa publică din 21 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 209/2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia autorităţii lucrului judecat şi a respins ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanta B.M., în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi SC P. SA Târgovişte.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că în speţă a intervenit puterea lucrului judecat, vis-à-vis de faptul că reclamanta a înregistrat în anul 2002, la Judecătoria Pucioasa, o cerere identică cu cea de faţă, care s-a soluţionat prin sentinţa civilă nr. 270/2003, prin respingere, ca fiind inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs, B.M., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât prima instanţă a pronunţat-o cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A precizat recurenta că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1201 C. civ., respectiv nu poate fi vorba despre autoritatea de lucru judecat, cum greşit a interpretat Curtea de Apel Ploieşti.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine în fapt şi în drept următoarele:
Puterea lucrului judecat este un efect al hotărârii judecătoreşti, aceasta însemnând că se poate parcurge o singură dată diferitele faze ale judecăţii, respectiv o cerere poate fi judecată irevocabil o singură dată şi nu poate fi combătută printr-o altă hotărâre judecătorească, pentru ca drepturile recunoscute irevocabil să nu poată fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară.
Puterea lucrului judecat prevăzută de art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ., presupune ca litigiul să fi fost soluţionat în fond, o hotărâre care respinge o cerere, ca inadmisibilă pe o excepţie, neputând intra în puterea lucrului judecat, astfel cum greşit a reţinut instanţa de fond.
Prin urmare, nu poate fi autoritate de lucru judecat, dacă nu a fost analizat fondul pricinii, cum s-a întâmplat în cauza de faţă, când prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Pucioasa, s-a respins acţiunea recurentei-reclamante, ca inadmisibilă, întrucât nu a îndeplinit procedura prealabilă administrativă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază că sentinţa Curţii de Apel Ploieşti este nelegală, motiv pentru care va admite recursul declarat de B.M. şi va casa hotărârea, cu trimitere, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă, care urmează să analizeze acţiunea pe fondul său, sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.M., împotriva sentinţei civile nr. 209 din 30 septembrie 2004, a Curţii de Apel Ploieşti, casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 1033/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1047/2005. Contencios. Anulare act... → |
---|