ICCJ. Decizia nr. 1032/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1032/2005
Dosar nr. 4643/2004
Şedinţa publică din 18 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 41/CA din 1 martie 2004, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta P.S., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, prin care aceasta a solicitat anularea hotărârii nr. 13569 din 15 octombrie 2003, emisă de pârâtă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că strămutarea familiei reclamantei, din Cadrilater, în România, a avut loc în toamna anului 1940, însă aceasta fiind născută în oraşul Bacău, nu a fost strămutată şi nici nu a suferit persecuţii din motive etnice, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta P.S., cu motivarea că strămutarea familiei sale în anul 1940, din comuna Cogealar, judeţul Durostor, în România, la Bacău şi apoi în localitatea Lunca, judeţul Tulcea, s-a făcut ca urmare a Tratatului de la Craiova.
A mai susţinut reclamanta, că se încadrează în categoria persoanelor care trebuie să beneficieze de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât a fost concepută anterior strămutării părinţilor.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din lege, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Din verificarea actelor dosarului se constată că strămutarea părinţilor reclamantei, din judeţul Durostor, cedat Bulgariei, în urma Tratatului de la 7 septembrie 1940, a fost dovedită cu actul oficial şi cu declaraţiile date în faţa instanţei de martorii C.S. şi P.T., care au confirmat faptul strămutării forţate al familiei reclamantei, din Cadrilater, în România.
Rezultă, aşadar, că reclamanta fiind născută în perioada în care familia sa a fost strămutată, are acelaşi statut de persoană strămutată, asemenea părinţilor săi, beneficiind de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada cuprinsă între data naşterii - 17 martie 1941 şi 6 martie 1945.
În consecinţă, urmează a se admite recursul, a se casa sentinţa atacată, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. şi în fond, a se admite acţiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.S. împotriva sentinţei civile nr. 41/CA din 1 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea reclamantei, anulează hotărârea nr. 13562 din 15 octombrie 2003, a Casei Judeţene de Pensii Constanţa şi obligă pârâta la emiterea unei noi hotărâri, prin care să îi recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor cuvenite pentru perioada 17 martie 1941 - 6 martie 1945, începând din 1 decembrie 2002.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1031/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1033/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
