ICCJ. Decizia nr. 1033/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1033/2005
Dosar nr. 4645/2004
Şedinţa publică din 18 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1619 din 7 noiembrie 2003, la Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, reclamanta Z.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, anularea hotărârii nr. 12331 din 17 septembrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia de a emite o nouă hotărâre, prin care să îi stabilească drepturile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că în anul 1940, a fost strămutată, o dată cu întreaga familie, din comuna Ciamurlia, judeţul Caliacra, în urma Tratatului Româno - Bulgar din 7 septembrie 1940, când a avut loc schimbul de populaţie.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii, întrucât nu a fost dovedită calitatea de persoană strămutată a reclamantei, în sensul că în situaţia de avere imobiliară rurală a colonistului Z.C., au fost înscrişi alţi membri de familie.
Prin sentinţa civilă nr. 38 din 12 februarie 2004, instanţa învestită a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi constatând că reclamanta se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, i-a acordat acesteia, drepturile cuvenite, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu 1 ianuarie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, din analiza întregului material probator, că reclamanta a făcut dovada calităţii de persoană strămutată, împreună cu părinţii Z.C. şi Z.H., cunoscută şi sub numele de C. şi cu fraţii acesteia.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, motivând că înscrisul privind situaţia de avere imobilă depus ca probă, coroborat cu actele de stare civilă, conduce la concluzia că nu aparţine familiei reclamantei, probabil altor rude. De asemenea, s-a susţinut că prin declaraţiile martorilor, nu se clarifică conţinutul actului respectiv şi nici nu se acoperă insolvenţele referitoare la numele menţionate în acest document.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din lege, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, refugiată sau care a făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral, cum este cazul în speţă.
Verificând actele dosarului, se constată că, în cauză, conform art. 4 pct. 2 din Normele menţionate, declaraţiile de martor au atestat faptul strămutării reclamantei şi al familiei sale, în anul 1940, din Bulgaria, în România, ca urmare a clauzei stipulate în tratatul încheiat.
De asemenea, s-a făcut dovada, cu actele oficiale depuse, că tatăl reclamantei a avut calitatea de colonist, recunoscută, ca atare, de Oficiul Naţional al Colonizărilor, prin contractul de vânzare-cumpărare şi că reclamanta şi mama sa, Z.H., au fost moştenitoare acceptante în calitate de fiică şi respectiv, de soţie supravieţuitoare, la succesiunea lui Z.C., titularul situaţiei de avere trecute în proprietatea statului bulgar.
În consecinţă, sentinţa pronunţată în cauză, fiind legală, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 38 din 12 februarie 2004, a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1032/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1041/2005. Contencios. Anulare parţială a... → |
|---|
