ICCJ. Decizia nr. 1056/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la13 iulie 2004, reclamantul S.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 9695 din 24 martie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor recunoscute de Legea nr. 309/2002, cu motivarea că a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Prin sentința civilă nr. 624, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să recunoască reclamantului, drepturile solicitate pentru perioada 30 mai 1956 - 25 mai 1958, începând cu data de 1 aprilie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, din actele depuse în cauză, respectiv livretul militar și fișa de evidență militară eliberată de U.M. 02405 Pitești, a rezultat că reclamantul, în perioada stagiului militar, a efectuat muncă de constructor și, pe cale de consecință, nu a avut calitatea de soldat.
Față de această dovadă s-a considerat lipsit de relevanță, aspectul dacă reclamantul a efectuat stagiul militar într-o unitate militară sau în detașamente aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, atâta vreme, cât acesta nu a depus jurământ militar și nu a fost instruit, fiind în realitate, supus unei munci forțate, motiv pentru care a și primit calificativul "bun pentru serviciul militar, combatant neinstruit".
S-a mai reținut, de asemenea, lipsa unor evidențe precise, dat fiind interesul regimului comunist de a ascunde apartenența unor unități militare, la fosta Direcție Generală a Serviciului Muncii.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, cu motivarea că din actele depuse la Comisia de aplicare a Legii nr. 309/2003, nu a rezultat că intimatul a efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoanele care, în perioada 1950 - 1961, au efectuat stagiul militar în unități aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, iar potrivit art. 6 din Normele metodologice de aplicare a legii, dovada acestui fapt se poate face cu livretul militar sau adeverința eliberată de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.
Este adevărat că din actele depuse la dosar, rezultă că intimatul a efectuat stagiul militar, muncind, în calitate de constructor, dar nu există nici o dovadă cu privire la apartenența unității din care făcea parte, la sistemul Direcției Generale a Serviciului Muncii, condiție esențială pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
De altfel, în adresa eliberată la cererea instanței de fond, de către Arhivele Naționale, se apreciază că pentru clarificarea acestui aspect se impune solicitarea evidențelor de la Ministerul Apărării Naționale.
Cum instanța de fond nu a solicitat aceste relații și nici nu a dispus administrarea altor probatorii din care să rezulte dacă U.M. 03976, în care intimatul a efectuat stagiul militar, aparținea Direcției Generale a Serviciului Muncii sau Ministerului Apărării Naționale, Curtea a apreciat că se impune casarea sentinței pronunțate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în vederea clarificării acestui aspect, potrivit art. 312 alin. (2), raportat la art. 313 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1000/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1100/2005. Contencios → |
|---|
