ICCJ. Decizia nr. 1301/2005. Contencios

Reclamantul N.M. a chemat în judecată pe pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989, solicitând anularea Ordinului nr. 113 din 16 iulie 2003, emis de pârât, reîncadrarea sa în funcția publică deținută, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca funcționar public și obligarea pârâtului la plata de daune morale, în sumă de 100.000.000 lei. Totodată, a solicitat suspendarea executării ordinului atacat, până la soluționarea acțiunii.

în motivarea cererii, reclamantul a arătat că argumentele de drept invocate în ordinul prin care s-a dispus încetarea raportului său de serviciu, începând cu data de 16 august 2003, prin eliberarea din funcția publică, în temeiul art. 90 alin. (2) lit. c) și art. 90 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, Secțiunea a II-a, nu au susținere în fapt.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 69 din 20 ianuarie 2004, a respins ca nefondată, acțiunea.

Instanța a reținut că prin actul administrativ atacat s-a constatat în mod legal încetarea de drept a raportului de serviciu, pentru că reclamantul nu mai îndeplinea, la data emiterii ordinului, condițiile de studii pentru funcția publică respectivă, conform art. 90 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 161/2003, acesta fiind temeiul de drept al eliberării din funcție.

împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul N.M., pe care l-a depus la înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit dispozițiilor art. 302 C. proc. civ., recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.

Cum reclamantul nu a respectat dispozițiile legale sus-menționate, a fost constatat nul, recursul declarat în cauză.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1301/2005. Contencios