ICCJ. Decizia nr. 766/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 159/2004, la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, reclamanta SC C.S. SRL Craiova a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Vamală, Direcția Regională Vamală interjudețeană, Biroul Vamal de Control și Vămuire la Interior, Ministerul de Finanțe și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, anularea deciziei nr. 374 din 27 noiembrie 2003, prin care i-a fost respinsă contestația împotriva actelor constatatoare nr. 356-365 din 16 august 2000, încheiate de reprezentanții Biroului Vamal Craiova.
în motivarea acțiunii s-a precizat că prin actele a căror anulare o solicită, a fost obligată la plata sumelor de 1.511.089.099 lei, reprezentând drepturi vamale stabilite prin actele constatatoare nr. 356-365 din 16 august 2000 și suma de 7.175.172.599 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente, stabilite prin procesul-verbal privind calculul dobânzilor și al penalităților de întârziere, nr. 68 din 24 februarie 2003.
S-a mai susținut că respingerea contestației, pe motivul nedepunerii în termen, este nefondată.
Pârâta, prin întâmpinare, a precizat că nedepunerea în termen a contestației atrage decăderea din acest drept.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 159, pronunțată la 25 iunie 2004, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 374 din 27 noiembrie 2003, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și a obligat Agenția Națională de Administrare Fiscală, să examineze pe fond contestația, reținând că toate actele privind notificarea prin care s-a arătat care au fost actele constatatoare privind debitul datorat, somația pentru suma de 1.511.089.099 lei au fost adresate în Craiova, str. M.M., deși aceasta figura și cu sediul în București, str. lt. B.I.
De asemenea, s-a mai reținut că aceste acte de procedură au fost încheiate nelegal, în sensul că nu a fost aplicată ștampila, nu a rezultat expres comunicarea procesului-verbal, ci numai a titlurilor executorii și că aceste erori conduc la nulitatea actelor.
Ca o consecință, instanța a apreciat că reclamanta, ca urmare a acestor vicii de procedură în comunicarea actelor de către pârâți, nu a pierdut dreptul de a formula contestație și acțiune în justiție.
împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, precum și Direcția Regională Vamală Craiova, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, invocând nelegalitatea.
în esență, s-a susținut în motivarea acestora, că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra dovezilor administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
în acest sens, s-a arătat că actele constatatoare au fost înaintate de Biroul Vamal Craiova, alăturat înștiințării de plată și au fost primite de intimată, așa cum rezultă din confirmarea de primire a acestora, în cuprinsul căreia se specifică de către agentul poștal, că primitorul este patronul firmei care a și semnat, la data de 18 august 2000, la înmânarea actelor. S-a mai precizat, despre suma stabilită în actele constatatoare, că societatea a fost înștiințată de Direcția Regională Vamală Craiova, prin somația nr. 158 din 12 septembrie 2000, primită de intimată, la 28 septembrie 2000, așa cum a rezultat din confirmarea de primire a acestui act și că acesta reprezintă ultimul act de la care se ia în considerare termenul de depunere a contestației de 15 zile, prevăzut de O.U.G. nr. 13/2001.
Recurenții au mai precizat că, chiar și în varianta Legii nr. 29/1990, contestația a fost depusă peste termen.
Referitor la procesul-verbal nr. 68 din 24 februarie 2003, în cuprinsul căruia au fost individualizate dobânzile și penalitățile aferente drepturilor vamale, s-a precizat că acesta a fost comunicat împreună cu somația cu același număr și a fost primit la 14 aprilie 2003, așa cum a reieșit din registrul de corespondență al societății, iar contestația a fost înregistrată la 3 noiembrie 2002.
De asemenea, s-a mai susținut că instanța nu a observat că intimata nu a depus contestația la organul emitent, așa cum prevede art. 4 din O.U.G. nr. 13/2001, ci direct la Ministerul Finanțelor.
Recursurile sunt fondate.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele dosarului, a constatat că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, este nelegală și netemeinică.
Rezultă că la data soluționării contestației erau în vigoare dispozițiile O.U.G. nr. 13/2001, aprobată prin Legea nr. 506/2001, cu modificările și completările ulterioare și care la art. 4, stabilește termenul de depunere a contestațiilor, de 15 zile de la comunicarea actului atacat și care nu a fost avut în vedere de instanță.
Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea din drepturi, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, apreciind criticile întemeiate sub acest aspect, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că decizia nr. 374 din 27 noiembrie 2003, emisă de Ministerul Finanțelor, prin care s-a respins contestația, ca nedepusă în termen și la organul emitent, întrunește condițiile de legalitate.
Rezultă, într-adevăr, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii, din confirmările de primire a actelor constatatoare nr. 356-365 din 16 august 2000, a somației nr. 158 din 12 septembrie 2000, reieșind că a fost specificat agentul poștal, semnătura patronului societății și ștampila, și nu cum greșit s-a reținut.
De asemenea, a rezultat că acestea au fost comunicate la adresa din municipiul Craiova, str. M.M., județul Dolj, adresă la care societatea a declarat la momentul efectuării operațiunilor de admitere temporară în regim de leasing, că este sediul societății.
Așadar, momentul de la care începe să curgă termenul pentru contestarea actelor constatatoare, este 28 septembrie 2000 (data primirii acestor acte), iar în ce privește procesul-verbal nr. 68 din 29 septembrie 2003, în cuprinsul căruia au fost individualizate dobânzile și penalitățile de întârziere aferente drepturilor vamale, este data de 14 aprilie 2003, așa cum rezultă din registrul de corespondență al societății.
Cum contestația a fost înregistrată la 3 noiembrie 2003, în mod justificat s-a decis de Ministerul Finanțelor, că a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de O.U.G. nr. 13/2001.
Mai mult, contestația nu a fost depusă la organul emitent, respectiv Direcția Regională Vamală Craiova, aspect, de altfel, nesesizat de instanța de fond.
Drept consecință, admițând recursul, a fost casată hotărârea atacată și în fond, a fost respinsă acțiunea reclamantei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1067/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 769/2005. Contencios → |
|---|
