ICCJ. Decizia nr. 1117/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1117/2005
Dosar nr. 3191/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la 5 ianuarie 2003, reclamanta M.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 12694 din 25 noiembrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate, fiind născută în refugiu, la data de 2 mai 1943.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 117 din 21 ianuarie 2004, a admis acţiunea formulată de M.V., a anulat hotărârea nr. 12694 din 25 noiembrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, obligând pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de persoană refugiată pentru perioada 2 mai 1943 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu 1 decembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din dovezile depuse, rezultă că reclamanta s-a născut în perioada în care părinţii s-au aflat în refugiu (2 mai 1943) şi pentru minoră era exclus alt domiciliu, decât cel al părinţilor, statul având îndatorirea de protecţie şi sprijin în mod egal, a tuturor cetăţenilor săi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă că Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002 prevăd în mod expres şi limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi, iar reclamanta nu intră în nici una dintre aceste categorii.
A mai arătat că reclamanta nu şi-a schimbat domiciliul din cauza persecuţiilor etnice, fiind născută în localitatea Vaslui, care aparţinea Statului Român şi ca atare, nu este îndreptăţită la acordarea drepturilor prevăzute de că Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este incontestabil că reclamanta s-a născut la data de 2 mai 1943, în localitatea Vaslui, din părinţi care s-au refugiat anterior, în această localitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Ca atare, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat judicios dispoziţiile legale aplicabile. Pe cale de consecinţă, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 117 din 21 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1116/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1118/2005. Contencios → |
|---|
