ICCJ. Decizia nr. 1109/2005. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1109/2005
Dosar nr. 4551/2003
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 10 octombrie 2003, reclamantele Ţ.A. şi B.M. au chemat în judecată Primăria municipiului Piatra Neamţ, SC P. SA Piatra Neamţ şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, solicitând restituirea suprafeţei de 450 mp teren, situat în municipiul Piatra Neamţ, precum şi anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 0458 din 13 mai 1995, emis în favoarea SC P. SA, pentru aceeaşi suprafaţă.
Prin sentinţa civilă nr. 307 din 28 octombrie 2002, Tribunalul Neamţ a disjuns cererea privind anularea certificatului de atestare şi a dispus trimiterea cauzei, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Bacău.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus suspendarea judecării cererii de restituire, formulată în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Învestită cu soluţionarea cererii de anulare a certificatului de atestare seria M.07 nr. 0458/2003, Curtea de Apel Bacău a respins-o, reţinând că actul a cărui anulare s-a solicitat, a fost emis cu respectarea procedurii şi condiţiilor impuse de HG nr. 834/1991.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, reclamantele Ţ.A. şi B.M., care au arătat că în urma exproprierii, terenul în litigiu a devenit proprietate publică de stat, situaţie în care nu mai putea face obiectul atestării în proprietatea unei persoane juridice.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin soluţia pronunţată, Curtea de Apel Bacău a respins acţiunea, fără a înfăţişa, însă, motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat, încălcând, astfel, dispoziţiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ.
Mai mult, deşi în raport cu obiectul cauzei, instanţa avea obligaţia să verifice dacă certificatul de atestare a fost emis cu respectarea condiţiilor prevăzute de HG nr. 834/1991, prin considerentele hotărârii s-au formulat aprecieri în legătură cu consecinţele exproprierii terenului şi natura juridică dobândită în urma acestei operaţiuni, străine de fapt de obiectul cauzei.
În fine, deşi sesizată în condiţiile Legii nr. 29/1990, Curtea de Apel Bacău nu s-a preocupat să verifice legalitatea învestirii sub aspectul respectării termenului prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, cât şi al îndeplinirii procedurii administrative.
Astfel fiind şi având în vedere şi împrejurarea că între timp, prin sentinţa civilă nr. 639 din 19 noiembrie 2004, Tribunalul Bacău a obligat SC P. SA, să restituie reclamantelor, în proprietate, suprafaţa de 450 mp teren, se apreciază că se impune admiterea recursului declarat de reclamante, casarea sentinţei Curţii de Apel Bacău şi trimiterea cauzei, spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.M. şi Ţ.A. împotriva sentinţei civile nr. 116 din 9 septembrie 2003, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1097/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1111/2005. Contencios → |
|---|
