ICCJ. Decizia nr. 1111/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1111/2005
Dosar nr. 650/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 38 din 26 iunie 2003, Colegiul jurisdicţional Teleorman a admis încheierea de sesizare nr. 58 din 2 octombrie 2001 a completului constituit în cadrul Direcţiei de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Teleorman, pentru descărcarea de gestiune pe anul 2000 a Consiliului Local al comunei Poeni, pârâţii D.G. şi A.M. fiind obligaţi în solidar, la plata sumei de 21.853.063 lei, despăgubiri civile către Consiliul Local al comunei Poeni.
S-au menţinut măsurile asiguratorii, iar pârâţii au fost obligaţi la câte 50.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că s-a constatat săvârşirea unor fapte cauzatoare de prejudicii, cu ocazia controlului bilanţului contabil şi a contului de execuţie pe anul 2000, la Consiliul Local al comunei Poeni, după cum urmează:
- s-a aprobat repararea drumurilor de acces radiale, prin împietruire cu agregate de râu, încheindu-se în acest sens, un contract de prestări servicii cu SC G.S. SRL Bucureşti, pentru care i-a plătit peste valoarea lucrării recepţionate, suma de 16.523.500 lei.
S-au calculat şi foloase nerealizate în cuantum de 16.523.500 lei.
Pentru prejudiciul cauzat s-a considerat că se impune angajarea răspunderii civile delictuale a Primarului D.G. şi a contabilei A.M.
În anul 2000 s-a aprobat achiziţionarea unui autogreder şi a unui sacrificator spate pentru AG 180. În acest sens s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu SC N. SA, pentru care s-a plătit în avans, suma totală de 152.976.470 lei, cu încălcarea dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 189/1998 şi producând un prejudiciu, reprezentând foloase nerealizate, în sumă de 43.139.386 lei.
Pentru acest prejudiciu s-a angajat răspunderea civilă delictuală a primarului D.G. şi B.M.
La inventarierea generală a patrimoniului, în anul 2000 s-a constatat lipsa unor mijloace fixe în valoare totală de 11.214.269 lei, care a fost considerată prejudiciu pentru unitate, în sarcina primarului D.G. şi contabilei A.M. şi pentru care s-au calculat foloase nerealizate.
Astfel, au fost obligaţi, în solidar, D.G. şi A.M., la plata sumei totale de 44.724.563 lei, din care 16.523.500 lei şi 11.214.209 lei plăţi nelegale şi 8.049.027 lei şi 8.937.769 lei, foloase nerealizate şi E.G. şi B.M., pentru suma de 43.139.386 lei.
Cauza a fost înregistrată la data de 2 octombrie 2001, la Colegiul jurisdicţional Teleorman, sub nr. 19/2001.
La termenul din 15 noiembrie 2001, instanţa a disjuns capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor D.G. şi A.M., la plata despăgubirilor civile în valoare de 11.214.269 lei, formând obiectul dosarului nr. 32/2001.
La termenul din 23 mai 2001 s-a disjuns capătul de sesizare având ca obiect obligarea pârâţilor E.G. şi B.M., la plata de despăgubiri civile în sumă de 43.139.386 lei, către Consiliul Local Poeni.
Pentru capătul de cerere, în sumă de 16.523.500 lei, prima instanţă a reţinut că este întemeiat, volumul lucrărilor efectuate, fiind de 97.897.412 lei, aşa cum au stabilit instanţele de drept comun.
Ca atare, prima instanţă a reţinut, ca fiind plătită nelegal, suma de 16.523.500 lei, iar pârâţii D.G. şi A.M. au fost obligaţi la plata acesteia.
Împotriva hotărârii sus-menţionate a declarat recurs jurisdicţional, A.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 573 din 7 octombrie 2003, a respins recursul jurisdicţional.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că valoarea totală a lucrărilor executate de SC G.S. SRL, în baza contractului încheiat în 5 decembrie 1999, cu Consiliul Local Poeni, este de 97.879.412 lei, împrejurare stabilită şi de Tribunalul Teleorman, rămasă definitivă în urma acţiunii judecătoreşti introdusă de SC G.S. SRL şi în consecinţă, având în vedere suma totală achitată de Consiliul Local Peni, prejudiciul produs acestei autorităţi, este de 16.523.500 lei.
Şi împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, D.G. şi A.M.
Prin criticile formulate, recurenţii au arătat că la baza contractului încheiat cu SC G.S. SRL a stat Hotărârea Consiliului Local Poeni din 12 noiembrie 1999, iar la baza plăţilor efectuate au stat facturile existente în contabilitate, cu devizele de lucrări, procese-verbale de recepţie întocmite şi semnate de către cei care erau îndreptăţiţi să meargă să constate distanţa şi calitatea executării drumurilor ori de câte ori era nevoie.
Că recepţia nu era definitivă, ci preliminară, provizorie, întrucât urmau să vină specialişti din partea organului ierarhic superior, dar că în realitate, drumurile au fost pietruite, situaţie ce se poate constata la faţa locului.
Recursul era nefondat, pentru următoarele considerente.
În baza contractului de prestări servicii încheiat cu SC G.S. SRL, la data de 5 decembrie 1999, Consiliul Local Poeni a achitat executantului, suma totală de 133.000.000 lei, după cum urmează:
- în baza facturii fiscale nr. 7779/1999 s-a plătit un avans de 50.000.000 lei, cu O.P. nr. 248 din 15 decembrie 1998;
- în baza facturii fiscale, suma de 66.000.000 lei, cu O.P. nr. 76 din 9 mai 2000, iar cu O.P. nr. 120 s-a mai plătit executantului, suma de 17.000.000 lei.
Cum, însă, contravaloarea lucrărilor efectiv executate a fost de 97.879.412 lei (fără T.V.A.), este neîndoios că a fost achitată în plus, suma de 16.523.500 lei.
Valoarea lucrărilor executate a fost stabilită de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 1723 din 13 decembrie 2002, reţinându-se că procesele-verbale depuse la SC G.S. SRL, în dovedirea pretenţiilor, nu poartă număr de înregistrare la vreuna din părţile contractante, cuprinzând în acelaşi timp şi valori diferite faţă de situaţiile de plată menţionate în cuprinsul lor.
Pentru aceste motive, recursul se vădeşte a fi nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G. şi A.M., împotriva deciziei civile nr. 573 din 7 octombrie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1109/2005. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1116/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
