ICCJ. Decizia nr. 1130/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1130/2005
Dosar nr. 4589/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 octombrie 2003, reclamanta R.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 12338 din 17 octombrie 2003, a Casei Judeţene de Pensii Constanţa şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la 13 mai 1937, în localitatea Enigea, Bulgaria, conform certificatului de naştere emis de fostul Consiliu Popular al comunei Cogealac şi certificatului de botez eliberat de Parohia Biserica Sf. Alexandru din comuna Enigea, Plasa Stejaru, judeţul Caliacra.
La acea dată, mama sa trăia în concubinaj, căsătorindu-se la 1 noiembrie 1938, conform actului emis de Serviciul Stării Civile Enigea, judeţul Caliacra.
La sfârşitul anului 1940, reclamanta împreună cu familia, compusă din mama sa şi bunicul său, au fost strămutaţi ca urmare a Tratatului de la Craiova, în localitatea Cogealac.
Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1/CA din 12 ianuarie 2004, a admis acţiunea promovată de reclamantă, a anulat hotărârea nr. 12338 din 17 octombrie 2003 a Casei Judeţene de Pensii Constanţa, obligând-o să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut dovada strămutării în altă localitate, pentru motive etnice, cu declaraţiile autentificate ale martorilor T.I., C.C. şi R.C.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
Recurenta a susţinut în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada strămutării din motive etnice, întrucât din declaraţia şi situaţia de avere imobiliară rurală, singura persoană strămutată, apare H.C., bunicul din partea tatălui reclamantei, iar la rubrica numele şi vârsta fiecărui copil, apare menţiunea „n-are".
Iar în mod firesc, tatăl reclamantei, din moment ce era căsătorit şi avea propria familie, trebuia să aibă o declaraţie de avere proprie.
Pe de altă parte, reclamanta nu face dovada filiaţiei faţă de C.A.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a fost strămutată în altă localitate, din motive etnice, ori în cauză s-a făcut dovada că reclamanta îndeplineşte aceste condiţii.
Potrivit art. 61 din Legea nr. 189/2000, dovedirea situaţiei prevăzută de art. 1 din aceeaşi lege, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În cauză din certificatul de naştere eliberat sub nr. 4326 din 26 iulie 1974, de Consiliul Popular al comunei Cogealac, judeţul Constanţa şi certificatul de botez eliberat de Parohia Bisericii Sf. Alexandru din comuna Enigea, judeţul Caliacra - Bulgaria, rezultă fără echivoc că intimata R.E. s-a născut în Bulgaria, la data de 13 mai 1937, mama acesteia numindu-se B.O., căsătorită C.
Cele rezultate din actele de stare civilă sus-menţionate se coroborează cu declaraţiile martorilor T.I. şi C.C. care, audiate în instanţă, au arătat că mama intimatei, respectiv B.O. s-a căsătorit, ulterior naşterii intimatei, cu C.A., fiul lui H.C., cel care a dat declaraţia menţionată mai sus, iar în anul 1940, când intimata-reclamantă avea trei ani, au fost strămutaţi din Bulgaria, în România, reclamanta, mama sa (C.O.), tatăl său (C.A.) şi bunicul său (H.C.).
Aşa fiind, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 1/CA din 12 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1128/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1131/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
