ICCJ. Decizia nr. 1118/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1118/2005
Dosar nr. 3192//2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe cale contenciosului administrativ, reclamanta D.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 1648 din 20 octombrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, fiind născută în localitatea de refugiu a părinţilor săi, după cedarea Ardealului de Nord.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei D.F.
A dispus anularea hotărârii nr. 1648 din 20 octombrie, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, statutul de refugiată pentru perioada 12 noiembrie 1943 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu 1 noiembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că împrejurarea că reclamanta s-a născut ulterior refugiului familiei sale, nu este de natură să justifice refuzul recunoaşterii, din momentul naşterii, a statutului de refugiat, fiind de neconceput ca un membru al familiei să aibă un alt regim juridic, decât restul, întrucât naşterea în timpul refugiului a avut aceleaşi consecinţe de ordin material şi moral vătămătoare şi asupra nou-născutului, ca şi pentru ceilalţi membri ai familiei.
Împotriva hotărârii sus-menţionate a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că reclamanta s-a născut în afara zonei de persecuţie etnică şi nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000.
Acest punct de vedere este împărtăşit şi de Ministerul Justiţiei care prin adresa nr. 1516/DS/G din 2 august 2002, precizează că beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, doar copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte de strămutare şi născuţi după strămutarea părinţilor în această localitate.
Recursul este nefondat.
Este incontestabil că reclamanta s-a născut din părinţi refugiaţi, în localitatea de refugiu, la data de 12 noiembrie 1943.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate în dispoziţiile normative menţionate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
În cauză, este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi prejudicii pe care le-a suferit şi familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins ca atare, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 125 din 27 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1117/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1120/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
