ICCJ. Decizia nr. 1151/2005. Contencios. Anulare decizie emisă de C.S.A. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1151/2005
Dosar nr. 5631/2003
Şedinţa publică din 23 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30 iunie 2003, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, sub nr. 2038, reclamanta SC A.R. SA Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.S.A., anularea deciziei de sancţionare nr. 3325 din 4 iunie 2003 şi pe cale de consecinţă, înlăturarea sancţiunii amenzii contravenţionale în cuantum de 10.000.000 lei.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamantă, că aplicându-i această sancţiune, pârâta a considerat că nu a fost respectat pct. 3 din Ordinul nr. 3102/2003, pentru modificarea şi completarea Normelor privind forma şi conţinutul rapoartelor financiare, inclusiv al raportului privind asigurările pe viaţă, precum şi documentele şi certificările necesare pentru întocmirea acestor rapoarte.
S-a mai susţinut că Ordinul nr. 3102/2003, ce a modificat Ordinul nr. 13/2001 şi care a stat la baza sancţionării, nu putea produce efecte retroactive, întrucât comunicarea datelor tehnico-financiare corespunzătoare situaţiei juridice existente în luna februarie, era supusă vechii reglementări, ordinul modificator neputând produce efecte retroactiv, întrucât a fost publicat în Monitorul Oficial, la 12.03.2003.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1542, pronunţată la 8 octombrie 2003, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A.R. SA, reţinând că actul contestat, Decizia 3325 din 4 iunie 2003, a fost emis conform prevederilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, completată prin Legea nr. 76/2003, referitoare la ţinerea evidenţelor şi transmiterea rapoartelor în condiţiile prevăzute de lege sau de normele adoptate în aplicarea acesteia, întrucât A. nu a respectat dispoziţiile Ordinului G.S.A. nr. 3102/2003, în sensul că nu a transmis până la 25 martie 2003, situaţiile având ca termen de raportare această dată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, reclamanta, invocând nelegalitatea, apreciind că sunt incidente prevederile art. 3041 şi ale art. 309 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut în motivare că în mod greşit s-a respins plângerea, deoarece raportările stabilite prin Ordinul nr. 3102/2003 nu puteau fi transmise la data de 25 martie 2003, ci doar la 25 aprilie 2003, pentru obligaţiile aferente lunii martie 2003.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea atacată cu recurs este legală şi temeinică.
Rezultă că intimata C.S.A. a analizat situaţiile transmise de recurentă pentru luna februarie 2003, privind activele lichide, obligaţiile certe pe termen scurt şi coeficientul de lichiditate de la data de 28 februarie 2003 care avea ca termen de raportare data de 25 martie 2003.
Urmare a acestei analize s-a constatat încălcarea de către recurentă, a dispoziţiilor cuprinse în Ordinul nr. 3102 din 7 februarie 2003, pentru modificarea şi completarea Normelor privind forma şi conţinutul rapoartelor financiare, inclusiv al raportului privind asigurările pe viaţă, precum şi informaţiile, documentele şi certificările necesare pentru întocmirea acestor rapoarte puse în aplicare prin Ordinul nr. 13/2001, în sensul că nu a transmis până la 25 martie 2003, situaţiile activelor lichide şi ale obligaţiilor pe termen scurt, diferenţiat pe asigurări de viaţă, în vederea determinării coeficientului de lichiditate pe luna februarie 2003.
Pentru această faptă, s-a dispus sancţionarea cu amendă contravenţională, de 10.000.000 lei, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România.
Rezultă că recurenta a transmis numai situaţia activelor lichide aferente lunii februarie 2003, precizând prin adresa nr. 120 din 25 martie 2003, faptul că rezervele vor fi comunicate odată cu evidenţele lunare, comunicare ce nu s-a realizat, aşa cum reiese şi din conţinutul adresei nr. 489 din 25 martie 2003.
Astfel fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă recursul, ca nefondat, potrivit art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1542 din 8 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1148/2005. Contencios. Anuare parţială... | ICCJ. Decizia nr. 1168/2005. Contencios. Anulare Ordin... → |
|---|
