ICCJ. Decizia nr. 1155/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 11 noiembrie 2003, la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ, sub nr. 1474, reclamantul T.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâți Asociația J., Asociația N.V.P.S. și Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, anularea parțială a procesului-verbal de examinare din 5 septembrie 2003, obligarea autorităților să-i recunoască absolvirea examenului de vânător, dreptul de a obține permisul de vânătoare și dreptul de a deveni vânător.
în motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamant, că a îndeplinit cerințele art. 27 din Legea nr. 103/1996, a realizat 29 de răspunsuri corecte din 30 posibile, în condițiile Ordinului nr. 211 din 20 mai 2002 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, ce impune minimul de 20 pentru promovarea examenului.
S-a mai susținut că Ordinul nr. 211/2002 este ilegal, deoarece Legea nr. 103/1996 prevede la art. 27, "absolvirea examenului de vânător", și "nu participarea la concurs".
Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința civilă nr. 564, pronunțată la 11 decembrie 2003, a respins acțiunea, reținând că potrivit Legii nr. 103/1996, modificată și republicată la 17 mai 2002, care a dispus reactualizarea regulamentelor, instrucțiunilor și normelor tehnice privind vânătoarea și în temeiul căreia a fost emis Ordinul nr. 211/2002, pentru aprobarea Regulamentului privind dobândirea permisului de vânătoare, acesta se eliberează doar membrilor organizațiilor vânătorești în limita locurilor vacante existente la fiecare organizație, fiind nelimitat numai numărul solicitanților pentru efectuarea stagiaturii.
Comisia de examinare verifică și punctează răspunsurile, considerând candidați promovați în limita locurilor disponibile, pe primii clasați care au răspuns corect la minimum 20 întrebări.
în speță, instanța a reținut că pentru șapte locuri vacante au participat 63 de candidați, au răspuns corect la 30 întrebări, 11 candidați și au fost declarați promovați, 7, dintre aceștia restul fiind respinși, inclusiv reclamantul.
S-a mai susținut că în ceea ce privește ilegalitatea ordinului reglementat, privind dobândirea permisului, a fost publicat la 7 iunie 2002, iar reclamantul nu l-a contestat.
în ce privește rezultatul examenului ce a fost contestat, instanța a reținut că autoritatea publică emitentă are competența de a se pronunța și că legea specială nu prevede o cale de atac în instanță.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul, invocând nelegalitatea.
în motivarea recursului s-a susținut că greșit s-a reținut că a atacat un act exceptat în procedura contenciosului administrativ și că legea specială, Legea nr. 103/1996, a fondului cinegetic și a protecției vânătorului, nu prevede o procedură specială de a contesta acte juridice sau fapte administrative în această materie.
Recursul este nefondat.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele dosarului, a constatat că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș este legală și temeinică.
Rezultă că reclamantul a solicitat anularea parțială a procesului-verbal de examinare prin care a fost declarat respins la examenul pentru obținerea permisului de vânătoare, susținut de la 5 septembrie 2003 și obligarea autorității să-i recunoască promovarea examenului, potrivit art. 27 din Legea nr. 103/1996, întrucât a realizat 29 răspunsuri corecte din 30 posibile.
Reglementările în materie și în baza căruia s-a desfășurat examenul, au fost cunoscute recurentului, anterior examenului.
Astfel, potrivit Legii nr. 103/1996, ce a fost modificată și republicată la 17 mai 2002, s-a dispus actualizarea regulamentelor, instrucțiunilor și normelor tehnice privind vânatul și vânătoarei, iar Ministerul Agriculturii și Pădurilor a emis Ordinul nr. 211/2002, pentru aprobarea Regulamentului privind dobândirea permisului de vânătoare.
în temeiul acestui regulament se eliberează permisul de vânătoare, doar membrilor organizațiilor vânătorești, în limita locurilor vacante existente în fiecare organizație vânătorească.
Locurile vacante au fost limitate la 7, iar din 11 candidați care au răspuns corect la 30 de întrebări, au fost promovați 7, restul fiind respinși, inclusiv recurentul care a obținut 29 de puncte.
Instanța de fond a respins corect excepția de ilegalitate a Ordinului nr. 211/2002, invocată de reclamant, întrucât acesta fusese publicat la 7 iunie 2002, în Monitorul Oficial, actul producându-și efectele.
în ceea ce privește rezultatul în sine, instanța de contencios nu se putea substitui autorității publice centrale ce are competența specială de evaluare în acest sens.
Astfel fiind, înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul, în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1623/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1166/2005. Contencios → |
|---|
