ICCJ. Decizia nr. 1535/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 18 mai 2004, la Curtea de Apel București, SC C.I. SRL Călărași a declarat recurs împotriva sentinței nr. 480 din 10 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, solicitând modificarea acesteia și trimiterea cauzei, pentru rejudecare, prin respingerea excepției.
S-a susținut că reținerea tardivității introducerii acțiunii este nelegală, deoarece termenul de 1 an stabilit de Legea nr. 29/1990, în art. 5, este un termen de decădere, doar în situația comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
Sub acest aspect, recurenta susține că certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu a fost comunicat.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că prin sentința nr. 480 din 10 martie 2004, Curtea de Apel București a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de părți.
S-a admis excepția tardivității invocată de pârâtă și s-a respins acțiunea reclamantei SC C.I. SRL, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, precum și SC B. SA.
S-a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC C.I. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Turismului - A.N.T. și SC B. SA - Hotel C. a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.08 nr. 0197 din 4 august 1994, pentru suprafața de 1950 mp aferent restaurantului, din totalul de 18.2004,53mp atribuit de Ministerul Turismului către SC B. SA - Hotel C.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 327 din 3 iunie 1993, a cumpărat de la SC B. SA - Hotel C., activul "R.I.", pe o suprafață utilă, aferentă incintei de 1950 mp, în contract specificându-se că acest teren va fi atribuit în folosință până la obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
De precizat că, instanța a reținut în urma probelor administrate, că "terenul aferent incintei a fost atribuit în folosință reclamantei, până la obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate de către societatea vânzătoare SC B. SA - Hotel C. (aspect neprecizat în acțiunea reclamantei), situație în care numai după obținerea acestuia de către SC B. SA - Hotel C., reclamanta putea cumpăra sau închiria acest teren.
Instanța de fond a constatat că la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru intimata-pârâtă, s-a întocmit documentația legală cerută de Hotărârea nr. 6834/1991, în favoarea SC B. SA - Hotel C., clădirea R.I. fiind numai o componentă a patrimoniului fostului O.J.T. Călărași, patrimoniu dobândit de SC B. SA - Hotel C., în baza Legii nr. 15/1990.
în cauză au fost eliberate și avizele O.C.O.T. și C.U.A.T., astfel încât documentația depusă justifică legalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru care și cere anularea parțială.
Este de observat și faptul că instanța a constatat că îndată ce recurenta a cunoscut de existența acestui act administrativ pe care-l contestă și pe care instanța l-a verificat, stabilind că este legal, nu a făcut demersuri în vederea comunicării lui, astfel încât simpla necomunicare a certificatului seria M.08 nr. 0197 din 4 august 1994 nu justifică cererea recurentei-reclamante, de chemare în judecată din 7 ianuarie 2004.
Constatându-se că hotărârea instanței de fond este legală, recursul fiind neîntemeiat, a fost respins în baza art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2291/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1905/2005. Contencios → |
|---|
