ICCJ. Decizia nr. 1367/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1367/2005
Dosar nr. 43/2005
Şedinţa publică din 2 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 1 septembrie 2004, reclamanta B.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 13123/11265 din 15 iulie 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi obligarea pârâtei să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii. reclamanta a arătat că a depus acte care dovedesc că a fost evacuată forţat de către Armata Roşie Sovietică. în perioada 25 aprilie - 5 octombrie 1944.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2319 din 25 octombrie 2004, a respins ca neîntemeiată, acţiunea.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut că prin acte oficiale şi declaraţiile martorilor, reclamanta a dovedit că în perioada 25 aprilie - 5 octombrie 1944 a fost evacuată de către Armata Sovietică, din comuna Stupca, judeţul Suceava, în judeţul Botoşani, la o distanţă de peste 50 km, însă potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, era obligatoriu ca strămutarea să fie făcută din motive etnice, de către un regim instaurat în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, şi nu de către armata sovietică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, B.V. care a susţinut că a fost evacuată forţat din comuna natală, cu consecinţe dezastruoase asupra familiei, iar instanţa nu a avut în vedere actele oficiale depuse la dosar şi nici declaraţiile martorilor care atestă această împrejurare.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că recurenta-reclamantă a fost evacuată de către Armata Sovietică, în perioada 25 aprilie - 5 octombrie 1944, stabilindu-se în această perioadă, în judeţul Botoşani, refugiindu-se ca urmare a evenimentelor legate de înaintarea trupelor sovietice pe teritoriul României, în cel de al doilea război mondial.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanţă, persoana, cetăţean român, care în perioada arătată, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Este adevărat că potrivit art. 2 din Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanţe, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate şi persoanele refugiate.
Dar, aşa cum rezultă, de altfel, în mod expres, acest refugiu trebuie să se fi produs ca urmare a persecuţiilor la care fusese supusă persoana respectivă, din motive etnice.
Or, în cauză, este stabilit că reclamanta a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război: intrarea şi înaintarea pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operaţiunilor militare din a doua parte a celui de al doilea război mondial.
Este de necontestat că şi persoanele care s-au refugiat în localităţile de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război, au avut de suferit toate consecinţele nefavorabile situaţiei de refugiat, dar legiuitorul, prin OG nr. 105/1999, nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii, şi acestei categorii de persoane.
Astfel fiind, cu motivarea de mai sus, soluţia curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.V., împotriva sentinţei civile nr. 2319 din 25 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1358/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 137/2005. Contencios. Suspendarea executării... → |
|---|
