ICCJ. Decizia nr. 1338/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1338/2005
Dosar nr. 6735/2004
Şedinţa publică din 1 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad, anularea hotărârii nr. 265 din 5 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri care să constate că perioada 28 ianuarie 1961 - 6 decembrie 1962 se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că, deşi îndeplinea toate condiţiile prevăzute de lege, pârâta a refuzat să-i acorde drepturile solicitate.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să constate că perioada menţionată de reclamant, se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, reţinând, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada efectuării stagiului militar într-un detaşament de muncă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta, susţinând că, din actele dosarului nu rezultă că detaşamentele de muncă în care a lucrat reclamantul, au făcut parte din Direcţia Generală a Serviciului Muncii, ori de prevederile Legii nr. 309/2002 beneficiază numai persoanele care au efectuat stagiul militar în aceste detaşamente de muncă, în perioada 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din livretul militar al reclamantului P.N. rezultă că acesta a efectuat stagiul militar în perioada 28 ianuarie 1961 - 6 decembrie 1962, la U.M. 01615 Braşov.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetăţeni români, care au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi satisfăcut stagiul militar în detaşamente de muncă, în perioada 1950 - 1961, iar detaşamentul de muncă să fi făcut parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Or, în cauză, recurentul-reclamant a satisfăcut stagiul militar în unităţi militare din sistemul fostului Minister al Forţelor Armate, motiv pentru care se constată că recursul este fondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., urmează să fie admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Arad împotriva sentinţei civile nr. 264 din 27 aprilie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul P.N.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 1337/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1340/2005. Contencios → |
---|